Analiza potențialului energetic solar din Dobrogea

Evaluarea potențialului energetic solar

din Dobrogea

1. Introducere

Dobrogea este localizată în partea sud-estică a României, aproximativ între 27020’ şi 290 41’ longitudine estică şi respectiv 430 43’ şi 450 27’ latitudine nordică. Principalele unităţi geomorfologice ale Dobrogei sunt reprezentate prin : Delta Dunării în nord-est, Complexul lagunar Razim (Razelm) în prelungirea sudică a Deltei, Podişul Dobrogei de Nord, în care se remarcă Munţii Dobrogei (Măcinului) în partea de nord-vest, Podişul Dobrogei Centrale şi Podişul Dobrogei de Sud.

Ca poziție geografică, Podișul Dobrogei apare ca o peninsulă limitată de trei părți de ape: Dunărea pe laturile de vest si de nord, și Marea Neagră pe latura de est. Prin tăierea canalului Dunăre-Marea Neagră, acesta este decupat în două mari diviziuni: Masivul Dobrogei de Nord, cu altitudinea maximă de 467 m, care apare ca o insulă imensă, îngropată periferic în depozite loessoide si Podișul Dobrogei de Sud, cu o altitudine maximă de 204 m.

1.1. Istoricul cercetării climatice din Dobrogea

Dobrogea este pământul românesc intrat foarte devreme în lumina cunoaşterii şi ca atare una din zonele geografice ale ţării despre care deţinem informaţii importante. Primele indicii asupra climei dobrogei şi a ţărmului Mării Negre le întâlnim la Herodot (sec. V î. Hr.), în descrierile cu caracter istoric şi geografic pe care le-a făcut acestor ţinuturi, în perioada ce a urmat înfiinţării primelor colonii de către negustorii greci, în locurile unde ţărmul a oferit condiţii prielnice.

Prin studiile întocmite, primele cu caracter ştiinţific, unele dintre ele cu referire concretă la Dobrogea, Ştefan C. Hepites şi-a adus o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea cercetărilor climatice din ţara noastră. Dintre cele referitoare la clima Dobrogei amintim „ Clima Sulinei, după observaţiunile meteorologice de la 1876 la 1880”, „Clima Sulinei”, „Seceta în Dobrogea în 1896”, „Climatologia litoralului român al Mării Negre”.

Din primele două decenii ale secolului trecut, sunt câteva informaţii sumare şi sporadice asupra climatului dobrogean. Astfel, se cunoaşte faptul că la 9 iunie 1901, între Galaţi şi Măcin, „a fost un adevărat potop”, iar în perioada 1901 – 1902 a fost secetă, ceea ce a determinat suspendarea lucrărilor agricole de primăvară, după cum ne spune Nicolae Topor. De asemenea, în 1910 în Dobrogea a fost secetă şi aceasta în contrast cu restul teritoriului ţării. În iunie 1915, în dobrogea s-au semnalat ploi abundente, celelalte regiuni ale ţării suferind de secetă.

Primul Război Mondial a întrerupt şirul observaţiilor la majoritatea staţiilor meteo din Dobrogea, reactivarea acestrora făcându-se succesiv după 1920.

În deceniile trei şi patru ale secolului trecut, preocupări depsebite privind dobrogea, le-a avut în special Constatin Brătescu. Printre numeroasele sale studii, publicate majoritatea în Analele Dobrogei se aflau şi câteva referitoare la clima Dobrogei cum ar fi: „ Iarna anului 1928 – 1929 la Constanţa” apărută în 1930 şi „Contribuţii la cunoaşterea Coastei de Argint şi a ţării fără de iarnă – Batova” apărută în 1837. „Clima Dobrogei”, publicată în 1926 reprezintă înmănuncherea tuturor preocupărilor sale privind climatul dobrogean.

În aceeaşi perioadă, C. Dissescu publică „Uraganul din Dobrogea de la 29 – 30 august 1924”, „Repartiţia şi variaţia nebulozităţii în România” (apărută în 1933), „Seceta din vara anului 1928” şi altele.

În deceniile şase şi şapte ale secolului trecut, o serie de cercetători îşi adus o contribuţie însemnată la studierea climei Dobrogei. Astfel, C. Donciu publică „Evaporaţia în R. P. R”, „Variaţii ale circulaţiei aerului la sol, în sudul R. P. R.” – 1958, „Contribuţii la caracterizarea climei R. P. R” apărută în anul 1959.

Cercetările teoretice şi practice întreprinse de Nicolae Topor au fost materializate în numeroase publicaţii referitoare la aspectele climatice ale ţării noastre şi cu referire la clima Dobrogei. Exemple: „Problema secetelor în R. P. R.” (1946), Climatele R. P. R” (1957), „regimul vînturilor în R. P. R.” (1960), „Ani ploioşi şi secetoşi în R. P. R” (1963) şi multe altele.

Alţi cercetători cu însemnate contribuţii în cercetarea climei ţării şi a Dobrogei au fost:

- Gheorghe Neamu „ Regimul îngheţurilor în Dobrogea” – 1071, „Clima Dobrogei” 1972, „Profile topoclimatice în Delta Dunării” 1972;

- M. Firimescu şi V. Creţeanu „ Studiul ionizării naturale a aerului la Mangalia şi Sinaia” – 1964;

- H. Andriţoiu şi I. Ciocoiu „Regimul radiativ al litoralui românesc” – 1965;

- E. Teodoreanu şi Gh. Davidescu „Evoluţia elementelor meteorologice în spaţiul microclimatic într-un profil topoclimatic la Mahmudia – 1969;

- E. Dumitrescu „Frecvenţa precipitaţiilor atmosferice pe litoralul românsesc al Mării Negre” – 1972;

- O. Neacşa „Unele particularităţi climatice ale litoralului românesc al Mării Negre” – 1974;

- I. Patachie şi Gh. Călinescu „Umezeala relativă a aerului în Dobrogea” – 1974;

- Ioan Bucşă „Clima litoraluluii românesc al Mării Negre” – Facultatea de Geografie, Universitatea Bucureşti, 1974.

- Ioan Bucşă „Clima Dobrogei” – teză de doctorat – Facultatea de Geologie – Geografie, Universitatea Bucureşti, 28 aprilie 1980

- Ioan Bucşă şi I. F. Mihăilescu „Caracteristici ale regimului eolian din Dobrogea” – Congresul Naţional de Geografie, 3 august 1984

- Ioan Bucşă „ Fenomene climatice de risc din Dobrogea” – Academia Română, Institutul de Geografie – Sesiunea de comunicări „125 de ani de la înfiinţarea Societăţii Române de Geografie” Bucureşti, 19 mai 2000;

- V. Torică „Rolul climei în peisajul Dobrogei de Sud, 2000;

- V. Torică „Regimul umezelii relative a aerului între anii 1965 – 2000;

- V. Torică „Observaţii privind seceta din Dobrogea de Sud 1965 – 2000;

- V. Roventa „Monografia Bazinului vestic al Mării Negre – INMH, 1972;

- Ion Păun „Unele aspecte privind prognoza vântului pe litoralul românesc cu referire specială la briză” – Universitatea Al. Ioan Cuza, Iaşi, 1987;

- S. Pinelis „Experimentarea unor metode de producere a ceţii în condiţiile litoralului românesc” – INMH, 1979;

- S. Pinelis, V. Roventa, A. Spiridon „Estimarea coeficientului de amestec turbulent din stratul limită al atmosferei în zona de vest a Mării Negre” – „Studii şi Cercetări Meteorologice”, 1979;

- S. Pinelis „Ceaţa – condiţii de producere, indicaţii de prognoză, particularităţi ale fenomenului în Dobrogea şi NV Mării Negre – INMH, 2001;