Apele minerale

1.Introducere

După o îndelungată perioadă de folosire empirică a apelor minerale, începând din secolul trecut știința a încercat și în mare parte a reușit să explice și să dirijeze terapia prin folosirea lor în cura internă și externă, bazându-se în primul rând pe progresele înregistrate în fiziologie, histologie, biochimie, etc., adică în principal pe studierea și cunoașterea corpului omenesc.

Mult mai lente au fost progresele realizate în cunoașterea apelor minerale, în înțelegerea și formularea concretă a mecanismului de formare și de degradare a lor, în stabilirea completă a compoziției și proprietăților fizice și chimice.

În funcție de proprietățile lor apele minerale pot fi folosite fie în scop alimentar, fie în scopuri curative.

Captarea și valorificarea apelor minerale reprezintă o acțiune care interesează numeroase ramuri de activitate, ca: geologia, balneologia, industria alimentară, turismul și altele.

2.Scopul lucrării

Apele minerale-un subiect ce nu este atât de des abordat, mai ales în intermediul online, concluzie la care am ajuns în urma multor căutări. Însă, cu toate acestea, ele fac parte din viața tuturor, ne înconjoară și ne sunt de folos mai mult decât am putea crede vreodată.

Fie că le întâlnim în unități comerciale, fie cu scop terapeutic/medicinal, de fiecare dată au un efect surprinzător.

Astfel, prin tema aleasă vom demonstra tuturor că apele minerale ascund mai multe secrete decât ne-am putea gândi.

3.Geneza apelor minerale

Majoritatea apelor minerale își au originea în precipitații, iar geneza lor reprezintă o ramură particulară a circuitului apei în natură. La început, au fost picăturile de ploaie sau cele provenite din topirea zăpezii. O parte dintre acestea se scurg pe suprafața pământului formând râuri, iar o altă parte se infiltrează în subteran. Aici, se preling spre adâncuri, prin intermediul porilor sau fisurilor existente în rocă. Pe parcursul drumului subteran se unesc unele cu altele până formează un corp comun de apă, care umple în totalitate spațiile libere din cadrul formațiunilor geologice întâlnite.

Sectorul de drum, cuprins între suprafața pământului și nivelul primei pânze de apă subterană se numește zona vadoasă și este constituit în general, din pătura de sol, sub care se dezvoltă roci neconsolidate, roci consolidate puternic fisurate sau alterate. Pe acest prim parcurs, au loc o serie de reacții între apă și matricea minerală a formațiunilor traversate, precum cele de biodegradare a substanțelor organice, adsorbția unor ioni pe suprafețele argiloase, reacții de oxido-reducere sau absorbția unor gaze.

Există două efecte principale ale acestor interacțiuni asupra apei. Pe de o parte, are loc un prim proces de purificare a acesteia de eventualele substanțe contaminante provenite de la suprafață, iar pe de altă parte, apei i se imprimă anumite proprietăți fizico-chimice, care vor fi determinante în viitoarea relație cu rocile întâlnite în lungul circuit subteran care urmează.