Asociația Europeană a Liberului Schimb

ASOCIATIA EUROPEANA A LIBERULUI SCHIMB ( AELS )

ISTORIC

Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS) a fost fondată pe premisa de liber schimb ca un mijloc de realizare a progresului şi prosperităţii între statele membre, precum şi promovarea cooperării economice mai strânse între ţările europene occidentale.

Originea AELS este bine ancorată în contextul global al integrării europene. AELS are şapte ţări fondatoare: Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia şi Marea Britanie, Acestea au început explorarea ideii unui acord de liber schimb între ele, la începutul anului 1959, ca răspuns la formarea Comunităţii Economice Europene (CEE) în 1958. Rezultatul Convenţiei AELS a fost convenit la Stockholm, în noiembrie 1959. Acesta a intrat în vigoare la data de 03.05.1960.

Convenţia de la Stockholm a stabilit un cadru cu anumite principii directoare şi un set de norme minime si proceduri care trebuie aplicate, cu detalii privind dispoziţiile concentrat pentru reducerile tarifare şi de eliminare a restricţiilor cantitative, precum şi privind regulile de origine. În acest cadru şi în conformitate cu un proces similar

care are loc în CEE, tarifele pentru bunurile industriale comercializate între ţările AELS - cu puţine excepţii au fost eliminate în 1965.

In 1999, miniştrii AELS a decis să iniţieze o actualizare a Convenţiei de la Stockholm pentru a reflecta creşterea importanţă în economia globală a comerţului cu servicii, investiţiile străine directe şi drepturile de proprietate intelectuală. Acordul de modificare a Convenţiei AELS, Convenţia de la Vaduz, a fost adoptată în 2001. Revizuirea Convenţiei a consolidat coeziunea în cadrul relaţiilor economice între statele membre AELS şi prevede o platformă comună consolidată de dezvoltare a relaţiilor lor cu partenerii comerciali din întreaga lume.

AELS a văzut mai multe modificări ale statutului de membru. Finlanda a devenit membru asociat în 1961 şi un membru cu drepturi depline în 1986. Islanda a aderat în 1970 şi Liechtensteinului, în 1991. Danemarca şi Regatul Unit s-au retras din AELS să devină membri ai Comunităţilor Europene (CE) în 1973. Portugalia a aderat la CE în 1986 la fel ca Austria, Suedia şi Finlanda în 1995.

Ţări AELS

Ţările AELS sunt foarte competitive, economiile deschise reprezintă o piaţă considerabilă, cu puternic PIB pe cap de locuitor Cei doi membri alpini - Liechtenstein şi Elveţia - sunt stabili internaţional, centrele financiare şi lideri în mai multe sectoare, inclusiv utilaje, produse farmaceutice şi chimice. Cele două ţările nordice - Islanda şi Norvegia -excelează în industriile legate de resursele lor naturale abundente, inclusive petrol, gaze, electricitate şi peşte, şi sunt active în sectoarele de servicii diverse

RELATII AELS – CEE

În paralel cu aderarea la CE de Danemarca şi Regatul Unit, o serie de acorduri comerciale bilaterale liber au fost negociate între celelalte state AELS şi CE la începutul anilor 1970, majoritatea dintre care a intrat în vigoare în 1973. Acestea asigurau că până la jumătatea anului 1977, taxele pe comerţul cu produse industriale între AELS şi CEE sa fie eliminate.

Ca răspuns la preocupările legate de competitivitatea europeană la începutul anilor 1980, o primă întâlnire la nivel ministerial, nivel între statele AELS şi CE a avut loc la Luxemburg în 1984 pentru a explora posibilităţile de continuare şi consolidare a cooperării economice în Europa de Vest. Rezultatul Declaraţiei de la Luxemburg a stabilit programul pentru dezvoltarea viitoare a cooperării economice europene, care ar deveni cel mai mare sistemul de comerţ liber din lume.

În ianuarie 1989, într-un discurs în faţa Parlamentului European, Jacques Delors, pe atunci preşedinte al CE a propus “un nou parteneriat mai structurat, cu institutii comune de luare a deciziilor administrative” cu statele AELS. Statele AELS s-au declarat gata de a iniţia negocieri cu Comunitatea Economică Europeană care să conducă la "cea mai bună realizare a liberei circulaţii a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi a persoanelor, cu scopul de a crea dinamicul şi omogenul Spaţiul Economic European”.

Negocierile au început în 1990 cu privire la redenumirea Spaţiul Economic European (SEE).Acordul a fost încheiat în 1992 şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994 pentru statele UE şi pentru Austria, Finlanda, Islanda, Norvegia şi Suedia. Elveţia, cu toate acestea, după o respingere de membru al SEE într-un referendum, în 1992, a procedat la a încheia două seturi de acorduri bilaterale cu UE în 1999 şi 2004. Liechtenstein a devenit membru al SEE la 1 mai 1995. De la aderarea Austriei, Finlandei şi Suediei la UE în 1995, trei state membre AELS participă în SEE: Islanda, Liechtenstein şi Norvegia.

ACORDUL SEE

Acordul SEE a fost pus în funcţiune acum şaisprezece ani.El se extinde pe piaţa internă a UE, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia. Ca rezultat al SEE, operatorii economici din statele SEE AELS pot conduce afacerile lor în temeiul aceluiaşi cadrului juridic şi sunt supuse la aceleaşi drepturi şi obligaţii în domeniile acoperite de acord, ca operatorii din statele UE. În scopul de a atinge obiectivul unei pieţe unice omogenă, Acordul prevede includerea unor nou acquis de piata internă a UE - regulile şi reglementările în vigoare - în SEE prin numeroase amendamente şi protocoale la anexele sale. De la intrarea sa în vigoare, mai mult de 5000 noi acte juridice au fost încorporate în SEE, în plus faţă de original 1500 de acte.