Biodiversitatea stepelor din emisfera nordică (boreală)

Capitoul I

Introducere

Stepele reprezintă o zonă de vegetație în care flora este reprezentată de plante ierboase și condițiile climatice sunt semiaride. Stepele ocupă cele mai întinse regiuni climatice de pe glob, în care domină vaste formațiuni ierboase, reprezentate de numeroase specii de graminee xerofite.

Ele sunt răspândite, în general, în climatul temperat-continental, unde predomină verile secetoase urmate de ierni friguroase. Stepele au cea mai mare răspândire în Europa, Asia și America de Nord, apoi în sudul Americii de Sud și nordul Africii. Stepele eurasiatice tipice se întind din Câmpia Bărăganului, sudul Dobrogei și Moldovei, de pe teritoriul țării noastre și se continuă cu stepele pontice din fosta Uniune Sovietică până în Mongolia Orientală.

Importanța deosebită ce îi revine stepei, dintre toate celelalte medii geografice se datorează faptului că aceasta oferă condiții propice desfășurării vieții naturale și a celei antropice grație climei moderate, reliefului nefragmentat, condițiilor hidrologice ș.a.

Stepele sunt în cea mai mare parte transformate în regiuni agricole (cele mai însemnate zone cu cereale de pe Glob) datorită condițiilor favorabile și îndeosebi solului (cernoziomuri fertile).

Treptat în acest mediu au apărut și noi specii în faună inclusiv animalele folositoare omului. Începe în acest fel și o concurență între speciile domestice și cele sălbatice, omul intervenind brutal în distrugerea speciilor inițiale.

PREERIA

Stepele nord-americane, cunoscute și sub denumirea de preerii, ocupă partea centrală a continentului până în partea vestică a Californiei.

Preeriile sunt învecinate, la nord-est, de pădurile mixte de foioase și de conifere, la est și sud-est de pădurile de foioase, la nord-vest de pădurile de conifere, iar la sud și sud-vest de semideșerturi. Vegetația luxuriantă a preeriilor propiu-zise ocupă regiunile din Dakota, Nebraska, Kansas și este dominată de numeroase specii de graminee înalte: bărboasa (Echinochloa crus-galli), colilia (Stipa pennatalia), însoțite de numeroase specii cu flori aprinse .

STEPA

Stepele ocupă cele mai întinse regiuni climatice de pe glob, în care domină vaste formațiuni ierboase, reprezentate de numeroase specii de graminee xerofite.

Ele sunt răspandite, în general, în climatul temperat-continental, unde predomină verile secetoase urmate de ierni friguroase.

Stepele au cea mai mare răspandire în Europa, Asia și nordul Africii. Stepele eurasiatice tipice se întind din Câmpia Bărăganului, sudul Dobrogei și Moldovei, de pe teritoriul țării noastre și se continuă cu stepele pontice din fosta Uniune Sovietică până în Mongolia Orientală.

Vegetația ierboasă a stepelor xerofite este reprezentată de păiușul îngust, bărboasa și colilie. În aceste zone de vegetație se întâlnesc și unele tufărișuri scunde de porumbar (Prunus spinosa) și migdal pitic (Prunus tenella).

Stepele din fosta Uniune Sovietică ocupă cele mai întinse suprafețe, atât în nord cât și în sud, ele depășind 4.000.000 km2. Cele nordice sunt învecinate cu vastele păduri de foioase și conifere, unde climatul este mai umed, spre deosebire de cele sudice, care sunt învecinate cu semideșerturile, unde climatul este mai arid.

Stepele nordice sunt formate din numeroase graminee ca: ovasciorul (Arrhenatherum elatiusobsiga), colilia (Stipa pennata), însoțite de numeroase plante cu flori divers colorate: oițele (Russula virescens), aglica (Angelica archangelica), jalesul (Salvia officinalisetc). Stepele sudice sunt populate de unele graminee xerofite cu frunze inguste: colilia (Stipa pennata), păiușul (Festuca), însoșite de pelin (Artemisia absinthium), scaiul dracului (Eryngium campestre).

Stepele din nordul Africii ocupă suprafețe întinse în Algeria și Tunisia , ele se învecinează cu semideșerturile Saharei. Aici întalnim stepe dominate de colilie înaltă de până la 1 m, care vegetează în asociație cu tufele de rozmarin (Rosmarinus officinalis) și ienupăr (Juniperus communis). Din frunzele de colilie în această zonă se fabrică hârtia, iar din fibrele sale se confecționează frânghii, rogojini și diferite obiecte casnice. În această regiune se mai înâlnesc insule de vegetație dominate de pelinul alb (Artemisia absinthium), o importantă plantă medicinală.

I.1. Localizare geografică

Mediul stepelor se desfășoară, în mare, între 30ș - 50ș latitudine nordică. În Europa și Asia zona de stepă se întinde, sub forma unei benzi continue, din bazinul Dunării inferioare și până la Munții Ural și mai îngustă și oarecum discontinuă din Siberia occidentală până în Mongolia orientală, unde pădurea boreală ajunge direct în contact cu zonele semiaride și cu formațiile vegetale ale munților din Asia centrală. În Ungaria poartă numele de „pustă“.

În America de Nord formațiunile stepice cuprind o mare suprafață în zona dintre fluviul Mississippi și Munții Stâncoși, mai exact între statele Manitoba și Saskatchewan în nord și până la Golful Mexic în sud. Aceste stepe poartă numele de „preerii“.

În Africa de Nord, stepa ocupă spații restrânse în sudul Tunisiei și Algeriei, iar în Noua Zeelandă ocupă o întinsă suprafață în partea orientală a insulei de sud. De asemenea, la latitudini subtropicale, stepa se mai gasește și în Turcia, Iran, Arabia subtropicală și tropicală sau în Australia.

În România, stepa se regăsește în Câmpia Bărăganului, Podișul Dobrogei și Câmpia Siretului Inferior.