Calcarul și Relieful Carstic

Din varietatea de roci existente pe suprafaţa Pământului, una dintre ele iese, cu certitudine în evidenţă prin originalitatea şi spectaculozitatea peisajelor pe care le crează; o rocă ce are foarte multă personalitate, dar si nenumărate ciudăţenii: calcarul.

Calcarul sau carbonatul de calciu este o rocă sedimentară, dominant organogenă, de culoare albă, cenuşie sau galbenă. Calcarele se formează în general din sedimente biogene, dar mai pot avea o geneză de formare prin reacţii chimice sau procese clastice. Calcarele au o importanţă economică deosebită, fiind folosite ca materie primă în industria de construcţii, sunt rezervoare naturale de depozitare a petrolului, gazelor naturale, sau este roca în care au loc procesele carstice, cu formarea peşterilor acestea fiind locuri de atracţie turistică.

Calcarul este compus în mare parte din două minerale, calcit şi aragonit ambele fiind din punct de vedere chimic un carbonat de calciu (CaCO3). Mineralele care mai pot să fie prezente în proporţii foarte variabile sunt argilele (hidroxilicate metalice sau nemetalice ca aluminiu, magneziu, fier, calciu, potasiu şi sodiu), dolomitul (CaMg(CO3)2), cuarţul, gipsul şi alte minerale.

Calcarul care conţine un procent ridicat de argile este numit mergel (lat. mergil după Plinius; rocă sedimentară având cca. părţi egale de calcar şi argilă în compoziţie).

Calcarul care are în proporţii diferite elemente organice în compoziţie este numit calcar bituminos dacă creşte procentul de sulf fiind numit stinkkalk (calcar puturos).

Calcarul ca rocă sedimentară poate să fie de mai multe tipuri. Cea mai mare parte a calcarelor este de natură biogenă, ceea ce înseamnă că este produs de organisme vii, fiind ulterior depus ca sediment.

Calcarul poate să ia naştere şi prin procese chimice (care pot fi de asemenea influenţate de organismele vii) prin procese de precipitare din apele în care este dizolvat calcarul. O altă posibilitate a formării depozitelor de calcar este aceea când calcarul prin procesele de eroziune este transportat de exemplu în stare nedizolvată (calcar sau marmoră) fiind depus într-un alt loc unde se formează roci sau depozite noi de calcar.

Habitus

In general aspectul calcarului este caracterizat prin nuanţe de culoare deschisă, de cenuşiu, cenuşiu gălbui. Prin prezenţa în compoziţia sa a unor minerale considerate străine, ca de exemplu fier care va da o nuanţă roşcată, calcarele bituminoase având nuanţe de culoare cenuşiu închis până la negru.

Modul în care au luat naştere calcarele pot influenţa aspectul rocii, calcare compacte sunt cele formate prin procese chimice pe când cele de origine biogenă pot fi poroase, sau cu urme de fosile. Terase de travertin: Mammoth Hot Springs,

Yellowstone National Park, Wyoming, USA

O formă de calcar extrem de poros este varianta de calcar de apă dulce travertin (ital. travertino fiind descoperit lângă Tivoli, Italia) este un calcar poros de culoare gălbuie brună luând naştere lângă izvoarele cu apă hidrocarbonatate.

Calcarul de natură biogenă

In această categorie se pot diferenţia calcare formate din depuneri rezultate din acţiunea microorganismelor (numiţi în general microbi, virusuri, bacterii, ciuperci microscopice, alge sau organisme unicelulare) sau calcare formate din depunerile scheletelor de corali (organisme marine din clasa Anthozoa ce trăiesc în general în mările calde tropicale).