Caracteristicile geografice-militare ale Mării Negre

Caracteristicile geografice ale Marii Negre.

Marea Neagra. Situata în partea de sud-est a României, Marea Neagra are o suprafata de 413.488 km patrati, cu o adâncime de 1.282 m, iar cea maxima de 2.245 m. Marea Neagra comunica cu Marea Marmara prin Strâmtoarea Bosfor (cu o lungime de aproximativ 30 km), iar dupa aceea, prin Strâmtoarea Dardanele, cu Marea Egee si Marea Mediterana.

Este o mare din bazinul atlantic, situata între Europa si Asia, care se învecineaza cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia si Georgia.

Prin Strâmtoarea Cherci se ajunge în Marea Azov, prin Bosfor în Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele în Marea Egee si deci în Mediterana. Ea este un rest al Marii Sarmatice si prezinta o serie de aspecte unice în lume.

Sunt mai multe fluvii care se varsa în Marea Neagra. În zona europeana principalele sunt Dunarea, Nistru, Nipru, Bugul de Sud si Cubanul. În Asia Mica principalele ape care se varsa în Marea Neagra sunt Scaria, Enige, Chizil-Irmac si Iesil-Irmac. Alte ape care se varsa în Marea Neagra sunt Coruh în Armenia turceasca, Rion în Gruzia, Provadia si Camcia în Bulgaria etc. Un aport mare de apa este primit de Marea Neagra de la Don, prin intermediul Marii Azov. Dispunerea circulara a surselor de apa si existenta unei singure legaturi externe - prin Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele - cu Oceanul planetar, alaturi de încalzirea relativ moderata a apei de catre Soare, determina lipsa aproape totala a curentilor marini verticali si existenta doar a curentilor orizontali pe un imens traseu circular împotriva sensului acelor de ceasornic.

Aceasta caracteristica a Marii Negre determina o alta, unica în lume. De la o anumita adâncime, apa marii nu mai contine oxigen decât în cantitati neglijabile. Exista totusi microorganisme care folosesc sulfat (SO42-) pentru oxidarea hranei, producând hidrogen sulfurat (HS) si dioxid de carbon. Aceste microorganisme - bacterii anaerobe - formeaza un biosistem anaerob unic în lume. Adâncimea de la care începe stratul anaerob a scazut tot mai mult. În secolul XIX el era la 200-250 m adâncime, în prima jumatate a sec. XX la cca. 150-200 m adâncime, pentru ca la ora actuala sa urce în unele zone si la 50 m de suprafata! Exista în aceasta privinta doua temeri mari, de care atârna viitorul tarilor din jur si chiar al lumii: pe de-o parte, se exprima temerea ca Marea Neagra ar putea deveni o mare moarta, sulfuroasa, ceea ce ar determina distrugeri masive în biosistemele din jur (inclusiv prin infiltratii si ploi acide); pe de alta parte, dat fiind ca hidrogenul sulfurat este inflamabil, s-a exprimat temerea ca, ajungând acesta la suprafata, ar putea lua foc sau exploda, ceea ce ar fi echivalentul unui razboi mondial termonuclear. Desi extragerea de hidrogen sulfurat este avantajoasa economic iar oxigenarea straturilor superioare ar mentine o bariera semnificativa împotriva ridicarii spre suprafata a mediului anaerob nici o masura nu a fost luata pâna astazi în aceasta privinta.

Marea Neagra este saraca în insule, având un tarm putin dantelat. Cele mai importante insule sunt Insula Serpilor si cele formate de Dunare, dincolo de varsare, ca Insula Sacalinul Mare. Cea mai importanta peninsula este Peninsula Crimeea, "împartita" cu Marea Azov. Golfurile Marii Negre sunt fie largi, putin prielnice adapostirii vaselor pe furtuna (ca Golful Burgas, Golful Varna, Golful Sinop, Golful Samsun sa), fie colmatate la iesire de curentii orizontali si transformati în limane (Limanul Nistrului de exemplu).

Etajul mediolitoral al Marii Negre, cuprinzând zona de spargere a valurilor (0-0,5 m adâncime), adaposteste în portiunile pietroase organisme - animale si vegetale - care se fixeaza puternic si pot suporta unele perioade de uscare.

Câteva orase importante se afla la Marea Neagra, cum ar fi Burgas, Varna, Constanta, Tulcea, Odessa, Sevastopol si Batumi. Un oras care nu se afla propriu-zis la Marea Neagra, dar este mult legat istoric si economic de aceasta mare este orasul Istanbul (mai demult Constantinopol si Bizant).

În vremea romana marea se numea Pontus Euxinus.

Insula Serpilor este insula principala a unui arhipelag de cinci insule din Marea Neagra. Este situata la 45 km de tarm în largul deltei Dunarii.În antichitate, grecii au construit un templu în cinstea lui Ahile. Acest templu este mentionat de poetul roman Ovidiu si de geograful grec Ptolomeu. Ruinele lui au fost descoperite în 1823. Numele ei grecesc era Leuke, si în mitologia greceasca era considerata un loc paradisiac, o lume în care se refugiau sufletele mortilor.

Posesiune româna pâna în 1948, arhipelagul a fost anexat de catre URSS, care a construit aici o baza militara de supraveghere maritima si aeriana. De la destramarea URSS, Ukr si Rom disputa posesia insulelor.