Caracterizarea generală a orașului Ungheni

Intoducere

Ungheni este un oraş foarte vechi, rădăcinile localităţii coboară în perioada medievală, când doar erau în curs de formare principatele moldoveneşti. Cu toate că prima atestare documentară a Ungheniului se face la 20 august 1462 într-un hrisov al lui Ştefan cel Mare.

Din vechime localitatea, a fost aşezată în calea unor importante drumuri comerciale. În Evul Mediu pe aici trecea marele drum comercial Tătărăsc, pe urmă cel Moldovenesc, prin extrema sudică a localităţii. Pe aici venea de la Chilia Drumul Pescarilor care urca în nordul Moldovei. Se făcea comerţ cu miere, cu peşte, grâne.

Situaţia geografică specială, la răscruce de drumuri, a constituit cheia pentru ascensiunea Ungheniului la statutul de urbe. Pentru că anume datorită unei atare aşezări s-a decis în anii 70 ai secolului XIX construcţia căii ferate care să treacă prin Ungheni spre Iaşi.

Deşi au pretins la această cale ferată mai multe localităţi, cele mai de la sud, de exemplu, Dănăţeni şi Buzdugani, a luptat pentru acest drept Sculeniul, până la urmă, din cauza poziţiei geografice favorabile, a fost ales Ungheniul.

Calea ferată a creat an de an premise pentru dezvoltarea localităţii. Actualul oraş, neîndoios, a evoluat de la condiţia sa rurală la cea urbană graţie construcţiei căii ferate în anii 1871-1875.

S-a aflat întotdeauna în centrul Moldovei istorice, aceasta i-a dat avantajul de a comunica în toate părţile, atât cu Chişinăul cât şi cu Iaşul, cu alte localităţi din România şi chiar cu multe localităţi din Europa cu care Ungheniul este înfrăţit. Şi desigur această aşezare geografică oferă o perspectiv bună localităţii în aspectul dezvoltării sale social-economice.

Ungheni este primul oraş în Moldova care a beneficiat de un nou Plan Urbanistic General. Unul elaborat ca urmare a acordului dintre guvernele Moldovei şi României, adoptat în septembrie 1996. A fost un proiect pilot, în baza metodologiei noi, pentru că şi România era la începuturile implementării strategiilor urbanistice noi, europene, şi acolo era o noutate. În cadrul cooperării moldo-române s-a decis să se aleagă un oraş de frontieră şi Ungheniul s-a arătat a fi cel mai potrivit ca poziţie geografică, ca oraş ce dispune de un nod de cale ferată, etc.

Ineditul constă în faptul că, spre deosebire de planurile sovietice, care presupuneau o planificare concretă, de exemplu unde şi cum să fie amplasate şcoala, grădiniţa, sau o eventuală întreprindere, planul nou pune accent pe zonare, adică pe crearea unor zone locative, zone industriale, zone de agrement, parcuri, etc.

În plus, se cere obligatoriu respectarea principiului zonării. Se divizează oraşul în mai multe sectoare, unităţi teritoriale de referinţă. Şi se analizează fiecare zonă în parte, ce-i mai bine de făcut în ea, locuinţe, drumuri, întreprinderi. Iar în cadrul acestui plan general se elaborează un regulament local, care trebuie respectat ca o lege în procesul de dezvoltare a oraşului

Oraşul prestează servicii pentru cetăţenii oraşului, dar şi pentru cetăţenii de la sate. În Ungheni locuieşte o treime din întreaga populaţie a raionului.

Oamenii vin din sat la oraş şi-şi realizează mărfurile şi produsele de larg consum, produsele agricole şi animaliere, iar pe de altă parte ei apelează aici la servicii de care dispune azi de regulă numai oraşul: magazine, bănci, agenţii de asigurare, licee, pentru că foarte mulţi copii vin din sate în liceele de la oraş, la şcolile polivalente orăşeneşti. Nu în ultimul rând oraşele dispun de spaţii de distracţii bine organizate, discoteci, cinematografe, de centre medicale mai bine dotate. Oraşul nu se poate dezvolta fără sat precum satul nu se poate dezvolta fără oraş. Sunt ca fraţii siamezi, dacă moare unul, moare şi celălalt.

Anume în aceasta şi rezidă esenţa, noutatea şi actualitatea temei pentru care am optat.

I. Caracterizarea generală a or. Ungheni

Municipiul Ungheni este unul dintre cele mai mari localităţi urbane ale Republicii Moldova. Ungheniul este asezat în centrul Moldovei vechi. Acest spaţiu face parte din extrema sudică a depresiunii (văii) Prutului mijlociu. În depresiunea Prutului mijlociu, se află depresiunea de contract, adică o succesiune de văi colinare, care sfirşesc în aval şi sunt intretăiate de bătrînul fluviu, acesta fiind şi hotarul de vest al oraşului.Suprafaţa totală - 16,4 km2.