Ciocnirea civilizațiilor

Definitii,Notiuni,Concepte

CIVILIZATIE s.f. Nivel de dezvoltare la care se găsește viața socială, materială și spirituală a unei formații sociale sau a unui grup social; stare a vieții sociale, economice și culturale a unui popor, a unei epoci etc. ♦ Grad dezvoltat de cultură materială a unui popor, a unei societăți etc. [Gen. -iei, var. civilizațiune s.f. / cf. fr. civilisation].

“Civilizatia este definite ca fiind cel mai larg nivel de recunoastere cu care o persoana se poate identifica, una care se refera la valorile, normele sociale si institutiile care conduc societatea.

Diferenţele dintre rasă şi civilizaţie : rasa nu este influenţată de istorie, norme sociale şi valori aşa cum poate fi influenţată civilizaţia, aşadar fiind posibil ca indivizi aparţinând aceleiaşi rase sa fie adânc diferenţiaţi de civilizaţie, sau ca indivizi din rase diferite sa fie uniţi de civilizaţie.Civilizaţiile sunt flexibile, fără începuturi sau sfârşituri precise, concrete.Graniţele care împart civilizaţiile ar putea fi ambigue însa ele sunt reale şi importante. Civilizaţiile nu sunt structuri politice însa ar putea reprezenta un număr de unităţi politice (mai multe naţiuni, mai multe state etc.).”-Samuel Hantington

Conceptul de civilizaţie, ca cea mai inaltă formă de exprimare a identitaţii culturale, va deveni din ce în ce mai utilă în analizarea potenţialului de conflict.

În lume există 8 civilizaţii distincte,războiale actuale ducându-se între actori aparţinând unor civilizaţii diferite

Marile civilizaţii ale lumii au fost identificate cu marile religii;popoarele care împărtăşesc aceeaşi etnicitate şi limbă,dar au religii diferite ajung să se măcelărească (Yugoslavia).

Cele opt mari civilizaţii ale Globului sunt:

1.Sinică

2.Japoneză

3.Hindusă (miezul civilizaţiei indiene)

4.Islamică

5.Ortodoxă

6.Occidentală

7.Latino-americană (deşi urmaşă europeană,a evoluat pe căi diferite)C

8.Budismul,deşi o mare religie,nu a fost baza unei civilizaţii.

Ciocnirea civilizaţiilor va domina politica mondială. Linia dintre civilizaţii va reprezenta în viitor linia frontului” . În esenţă, teza provocatoare şi importanta a “Ciocnirii civilizaţiilor” este aceea ca creşterea violenţelor în lume este determinată de conflicte între state şi culturi care se bazează pe tradiţii religioase.

II.„Ciocnirea civilizatiilor”

A.Oliver Roy

Olivier Roy, vorbesc despre acest fenomen ca despre o miscare de “reislamizare de sus”, adica politica, ce presupune in acelasi timp o cucerire a puterii datorita islamului si construirea unei societati islamice prin intermediul puterii. Potrivit acestui model, islamistii tind sa cucereasca spatiul politic al tarii lor si programul lor vizeaza instaurarea unui stat islamic. Pana sa atinga acest scop, ei fac presiuni asupra autoritatilor pentru a islamiza dreptul, viata cotidiana, morala. Toate simbolurile, dogmele si actorii traditionali ai islamului sunt pusi in slujba acestei cuceriri a puterii.

Islamul este astfel “instrumentalizat” prin miscarile de rezistenta si de opozitie. Coalitiile politice sunt cele care, cu sprijinul mujahedinilor si folosind Coranul ca pe un instrument, l-au rasturnat pe sah in Iran, pe Ali Bhutto in Pakistan. Aceste succese au inspirat gruparile opozitiei militante din Afganistan, Egipt, Siria sau Indonezia la realizarea de actiuni identice. Dar tot in numele islamului, folosit pentru a legitima actiunile politice, conducatori in functie - dictatori, monarhi absoluti sau sefi de stat - in Libia, Sudan, Arabia Saudita, Maroc au cautat sa-si intareasca puterea.Daca aceasta prima faza a “reislamizarii de sus” s-a soldat cu un succes in Iran, ea a suferit un dur esec in Egipt, unde Fratii Musulmani si urmasii lor mai radicali au fost supusi violentei represiuni organizate de G. A. Nasser si de succesorul sau, A. Sadat

Reducand fundamentalismul islamic la o ideologie de eliberare sociala si de cucerire politica, nedeosebindu-se prin credinta, vorbind putin despre Dumnezeu si despre misterele sale, militantii islamisti se dovedesc totusi atasati unei practici riguroase a cultului si organizarii islamice a cetatii. Viitorul acestui extremism islamic pornit de la Fratii Musulmani, devenit expresia nationalismului arab impotriva puterii coloniale, dobandind, datorita Revolutiei iraniene, o vizibilitate sociala cu atat mai impresionanta cu cat apare din minoritatea siita trebuie, de aceea, sa suscite analize si comentarii. Pentru Olivier Roy, “esecul islamului politic” consta in incapacitatea sa, oricat de “revolutionar” ar fi, de a propune, de a crea un alt model politic decat un neoconservatorism “puritan, sensibil si rigorist”.

Terorismul este o tactică violentă de luptă neconvenţională folosită pentru atingerea unor obiective politice. El se bazează pe acte de violenţă acţionate asupra unor populaţii neimplicate în mod direct în conflict dar cu potenţial de presiune asupra propriei conduceri (stat , organizaţii, categorii sociale sau, împotriva unui grup de persoane civile) în sensul scontat de terorişti - producerea unui efect psihologic generalizat de panică şi intimidare, cu scopul atingerii unui obiectiv care nu poate fi îndeplinită prin mijloace democratice sau convenţionale