Climatul Polar și Climatul Polar Excesiv

Mediul geografic reprezintă un macrosistem alcatuit din mai multe componente (relief, apă, aer, sol, vieţuitoare, inclusiv omul cu activităţile sale) între care s-au statornicit relatii multiple de natură spaţială, temporală, cauzală, evolutivă şi care se oferă observaţiei prin peisaje.

In mod practic, pentru a exprima clima unei regiuni, ar fi necesar să se descrie regimul multianual al tuturor elementelor meteorologice in strânsă legatură cu influenta factorilor fizico-geografici modificatori

În decursul timpului s-au încercat numeroase sisteme de clasificare a climatelor după diferite criterii. Astfel, după criteriul astronomic au fost delimitate foarte schematic cele 5 zone climatice, avandu-se in vedere schema zonelor termice solare (zona tropicala, cele 2 zone temperate si 2 zone polare), fară a ţine seama de influenţa factorilor fizico-geografici.

O mare răspandire au cunoscut clasificarile climatice care au utilizat valori medii si reale, fie referitoare la cate un singur element climatic, fie valorile pentru două sau mai multe elemente climatice (criteriul termic, criteriul pluviometric, criteriul termopluviometric, etc.).

Alte criterii de clasificare, cum sunt criteriul hidrologic (A.I.Voiecov- 1884,A.Penck-1910) si cel botanic (A.Griesebach-1872 si A.de Candolle -1874), iau in considerare si efectele climei asupra vegetaţiei si hidrografiei

L.S.Berg a întocmit o clasificare care are la bază calculul gradului de umezire, iar M.T.Budiko (1948) a adoptat drept criteriu de clasificare bilanţul caloric şi hidrologic al suprafetei terestre.

Dupa Alisov, criteriul de bază în determinarea tipului de climă trebuie să fie tipurile de mase de aer predominante şi particularităţile lor sezoniere.

Koeppen a pus la baza clasificarii climatelor, valorile medii ale temperaturii aerului si precipitaţiile atmosferice, a folosit pentru prima dată aşa numitul principiu al analogiilor climatice şi a introdus noţiunea de tipuri de climă