Creșterea populației globale și implicațiile asupra mediului înconjurător

1. RELATIA OM-ECOSFERA

Pe parcursul istoriei sale, relativ recenta comparativ cu ecosfera, omul a cunoscut diverse faze în raport cu aceasta, într-un proces evolutiv, de schimbare permanenta. În mod sintetic, pot fi identificate trei etape importante: biocenotica; conflictuala si a reconcilierii.

În cursul primei etape, numita biocenotica, s-a stabilit un echilibru spontan între om si natura, prin adaptarea si resemnarea continua a omului fata de natura. Omul este un mamifer pradator printre

celelalte, ale carui tehnici arhaice au un impact nul asupra biosferei. Chiar si atunci când tehnicile lui se dezvolta, evolueaza, mijloacele ramân limitate si el continua sa traiasca în simbioza cu universul

caruia, în mod treptat, constient îi apartine.

În cursul celei de-a doua faze, conflictuale, omul se detaseaza de natura si, înarmat cu mijloace materiale din ce în ce mai puternice, agreseaza natura. Începând cu un anumit grad de putere, omul nu mai este o parte componenta a lantului ecologic. De la aceasta etapa, pradarea devine masacru (patru arme si o campanie de vânatoare distrug 350 de antilope), iar exploatarea devine distrugere. Pragul de aparitie al acestei a doua faze se poate situa la trecerea de la o economie de subzistenta la o economie bazata pe profit si rentabilitate. Tehnicitatea si economicitatea se hranesc reciproc si favorizeaza ruptura cu natura, care este mai mult o prada de vânat decât un capital de menajat.

A treia faza ar fi cea a reconcilierii, când omul realizeaza ca el nu este decât beneficiarul temporar al naturii si ca el devine responsabil fata de descendentii sai. Aceasta faza este cea de trecere de la jefuire la gestionare, de la iresponsabilitate la responsabilitate. Este, într-un fel, emergenta unei noi paradigme economice, respectuoasa fata de mediu.

Finitudinea resurselor si supragenerarea de deseuri pun omul in fata celei mai dificile probleme si anume comutarea de la orientarea spre productie, la orientarea spre conservare si folosirea rationala a resurselor, chiar pastrarea unor rezerve, in paralel cu descoperirea de noi zacaminte exploatabile economic si reciclarea deseurilor. In acest sens apare conceptul de dezvoltare durabila. Societatea poate controla dezvoltarea in asa fel incat sa fie posibila regenerarea sau conservarea calitatilor esentiale ale mediului. Mediul asigura materiile prime, ca intrari in procese de productie, dar si preluarea reziduurilor. In conditiile dezvoltarii durabile se accepta ideea ca reproducerea mediului natural depinde de sfera economica, cu respectarea cerintelor de functionare a biosferei si celorlalte comonente adiacente: solul, relieful, apele si clima.

Incluzand omul cu activitatile sale intre componentele dezvoltarii durabile, alaturi de cele biotice, se accepta faptul ca dimensiunile culturale si sociale pot constitui elemente cu rol de reglare a mediului.

2. CRESTEREA POPULATIEI MONDIALE SI IMPLICATIILE ASUPRA MEDIULUI INCONJURATOR

Exista opinii potrivit carora cauza degradarii naturii si nivelul ridicat de poluare se datoreaza in cea mai mare parte cresterii demografice exagerate a populatiei. Aceasta crestere a adus cu sine necesitatea unor terenuri agricole suplimentare  antrenand procesele de despadurire, eroziune, desertificare etc.  si a facut ca lumea sa se gaseasca intr-o cursa industriala fara precedent pentru a satisface necesitatile si dorintele unor mase crescande de oameni. Pe de alta parte, imbunatatirea conditiilor de trai, cuceririle stiintei si tehnicii si dezvoltarea societatii au alimentat continuu si dintotdeauna sporul demografic.

O istorie a populatiei (fig.1) poate mentiona ca la inceputul erei noastre numarul

oamenilor a fost de 133 milioane. In 1650 cifra ajunsese la 543 milioane, la care s-au mai adaugat alte aproximativ 180 milioane pentru anul 1750. Se socoteste ca primul milliard a fost atins in 1830 si ca apoi, 100 de ani au fost suficienti pentru a dubla aceasta cifra. De atunci, evenimentele s-au precipitat in acest domeniu : 1960  3 miliarde, 1970  3,6 miliarde, 1980  4,5 miliarde, 1990  5,5 miliarde, 2000  peste 6 miliarde.

Fig. 1  Cresterea populatiei globului in ultimii 500 ani

(dupa datele ONU si J. Dorst, 1970)

Numarul crescand de oameni nu a impiedicat dezvoltarea societatii, a vietii ei spirituale si a bunei stari materiale, ci dimpotriva, a fost unul din factorii progresului pe Terra. Insa este evident ca pe o planeta finita cresterea populatiei nu poate fi infinita. De altfel, dintotdeauna oamenii au exercitat o presiune destructiva asupra mediului ambiant. Socotind ca miliarde de oameni s-au perindat pe suprafata Pamantului de la aparitia lui Homo sapiens putem imagina, luand in considerare si nivelul posibilitatilor tehnice ale acestor oameni, care au fost ritmurile in care natura a fost transformata si, de asemenea, putem intui impactul social al actualului numar de oameni, tocmai prin comparatiile pe care trecutul le permite.

Marile despaduriri si formarea deserturilor Saharei si Arabiei au inceput inainte cu doar cateva mii de ani, semn ca inainte de aceasta perioada numarul oamenilor era insignifiant fata de vastitatea naturii. Dar numai cateva zeci de milioane de oameni si intr-o perioada de timp relativ scurta, de cateva mii de ani, si cu o tehnica rudimentara, au facut ca, efectiv, fata Pamantului sa se schimbe in rau, atat pentru bios, cat si pentru societatea umana, socotita ca o entitate aparte.

Tehnicile dezvoltate si inaintarea stiintei au permis omenirii sa gaseasca solutii pentru cresterea productivitatii si deci pentru folosirea mai judicioasa a resurselor naturale; nu insa fara repros si nu fara a risipi multe din posibilitatile mediului ambiant. Europa si Asia au beneficiat in mileniul trecut de un numar de locuitori care au reusit gratie muncii, inteligentei si bunurilor rezultate din acestea sa formeze societati civilizate de o anume omogenitate. Desigur, razboaiele si flagelurile reprezentate de maladii molipsitoare au actionat in sensul modificarii permanente a numarului de oameni, introducand in aceste schimbari numeroase legi ale selectiei naturale si  pe scara mult mai redusa- elemente ale selectiei artificiale.