Determinarea decalajelor regionale dintre Dâmbovița și Bacău

Cap 1: Descrierea geografica si istorica a judetelor

Judetul Dambovita

Situat pe paralela 45° lat. nordica si deci în plina zona temperata, teritoriul jud. Dâmbovita resimte influenta pe care o exercita succesiv fiecare din cele patru anotimpuri caracteristice acestei zone.

Judetul Dâmbovita ocupa în teritoriul României o pozitie central sudica, fiind situat pe directia Nord-Sud (115 km.) între 45° 27' lat. nordica (Vf. Omul) si 44° 25' lat. sudica (com. Selaru); iar pe directia Est-Vest (63 km.) între 25° 54' long. estica (com. Cornesti) si 25° 10' long. vestica (com. Cândesti). Cu o suprafata de 4054 km², jud. Dâmbovita este unul dintre judetele mici ale tarii, ocupând aproximativ 1,6%.

Cadrul natural al judetului este caracterizat îndeosebi de zonalitatea altitudinilor (strajuit de masivele Bucegi si Leaota, brazdat de vaile Dâmbovitei, Ialomitei si Argesului), înscriindu-se ca o unitate armonios alcatuita ce cuprinde toate treptele reliefului (munti, unitati de tranzitie de la munte la deal, dealuri si câmpie), sugerând forma unui triunghi dreptunghic – unul dintre vârfurile sale pare aninat în Bucegi, altul sprijinit pe Câmpia Gavanu-Burdea, iar ultimul conturat de confluenta Cricovului Dulce cu Ialomita.

Altitudinea maxima este de 2505 m (Vf. Omul), iar cea minima de doar 128,9 m în Câmpia joasa de divagare (com. Poiana). În ampla curba altimetrica a reliefului predomina câmpia, care reprezinta 68% din suprafata, zonele colinare reprezentând 23%, iar zona montana 9%. Varietatea factorilor componenti ai peisajului geografic, careia i se adauga varietatea geologica si genetica a reliefului, constituie, sub raport economic, un potential pentru o tot atât de variata gama de resurse naturale.

Astfel, în cuprinsul judetului întâlnim zacaminte variate si bogate de hidrocarburi, carbuni, sare, materiale de constructie, ape minerale, gaze naturale etc. Petrolul constituie principala bogatie a subsolului dâmbovitean întâlnit în special în Subcarpati, piemontul Cândesti si în câmpie. Carbunele (lignitul) este exploatat în bazinul Sotânga-Margineanca înca din anul 1880. Sarea exploatata înca de pe vremea lui Matei Basarab (la Ocnita) se gaseste practic în cantitati inepuizabile, dar de slaba calitate, însotind cel mai adesea structurile petrolifere. În unele zone se afla chiar la mica adâncime (Moreni, Gura Ocnitei, Ochiuri etc.).

Dintre materialele de constructie evidentiem prezenta calcarelor (mai ales în Bucegi, pe valea Ialomitei, de la Cheile Tatarului pâna la Zanoaga, pe un aliniament de 12 km), precum si marne senoniene în subcarpatii Ialomitei, de la Pietrosita la Pucheni. Totodata, întâlnim pe cursul râurilor gresii, gips, argile si nisipuri necesare în lucrarile de constructie.

O alta bogatie naturala o constituie izvoarele minerale, îndeosebi cele de la Pucioasa (ape sulfuroase, clorurosodice, sulfatate, bicarbonatate), sau de la Vulcana Bai (iodurate, bromurate). Ape minerale de diferite compozitii (mai ales saline) s-au mai descoperit la Urseiu, Vârfuri, Bezdead, Glodeni sau cele folosite la Gura Ocnitei înca din 1959.

Descoperirile arheologice din albiile râurilor Argeş, Ialomiţa şi Dâmboviţa, precum şi din oraşul Târgovişte atestă existenţa unei vieţi intense încă din paleolitic.

- Târgovişte a devenit capitala istorică a regiunii Valahia, în timpul perioadei feudale, când între 1386 şi 1418, Mircea cel Bătrân a stabilit reşedinţa sa domnească aici. De-a lungul secolelor, Târgovişte a continuat să fie principala cetate de scaun ducând o politică de independenţă sub domnia lui Vlad Ţepeş, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Radu de la Afumaţi, Petru Cercel. Deşi în 1660, din ordinul turcilor se distruge Curtea Domnească, iar Bucureştiul a devenit noua capitală a Regiunii, Târgoviştea continuă să fie implicată în afacerile politice şi economice.

Economia judeţului este complexă, predominantă fiind industria care prezintă un grad ridicat de diversificare. Industria prelucrătoare deţine ponderea predominantă (80%) în producţia industrială a judeţului cu activităţi preponderente în industria metalurgică (40%), industria de maşini şi echipamente, fabricarea materialelor de construcţie şi a altor produse din minerale nemetalice, industria de maşini şi aparate electrice, industria chimică, industria textilă şi de confecţii, industria alimentară. Industria extractivă se concretizează în exploatarea de ţiţei, gaze naturale, cărbune şi agregate minerale pentru construcţii.

Judeţul Dâmboviţa produce energie electrică pe cărbune (Electrocentrala Doiceşti) şi hidro (Complexul de micro hidrocentrale de la Dobreşti şi Scropoasa).