Dezvoltarea economică a Marii Britanii

Introducere

- Suprafata (impreuna cu Irlanda de Nord)este de 244046 km.

- Asezarea geografica:

- Intre latitudine nordica 49 10-60 51 si logitudine estica 1 45-8 10.

- Populatia:58245000

- Densitatea populatie:

- 241 locuitori /km

- Capitala si cel mai mare oras:

- Londra(6809000)locuitori

- Limba:

- Engleza.In Scotia limba galica,in Tara Galiilor(Wales)se vorbeste si limba galeza.

- Principalele articole deimport:

- Masini si utilaje,metale neferoase,materiale chimice,titei,legume si fructe,diamant,produse textile.

- Principalele articole de export:

- Masini si utilaje,vehicule,produse textile,materiale chimice,purtatori de energie fosila,uleiuri minerale.

- Moneda nationala:

- Lira sterlina

- (1 pound=100 pence)

- Produs intern brut(PIB):

- 575470 milioane de dolari SUA

- Forma de stat:

- Monarhie constitutionala (regat).

Marea Britanie se situeaza pe locul 6 intre puterile lumii. Coloniile de care a dispus timp de secole (Australia, India, Canada, Africa de Sud) au asigurat materia prima pentru diferite industrii prelucratoare; Faptul ca a fost din cele mai vechi timpuri o mare putere navala a ajutat-o foarte mult in dezvoltarea economica. Raurile cu debite importante au permis constructia hidrocentralelor care asigura energia electrica in Scotia si Tara Galilor.

O alta resursa energetica importanta sunt carbunii, a caror exploatare inca din evul mediu a condus la aparitia revolutiei industriale. Anglia mai dispune de petrol (locul 3 in Europa, dupa Rusia si Norvegia) si gaze naturale.

Exploatarea lor din Marea Nordului se face prin instalatii moderne .Prin conducte ele sunttransportate spre rafinarii, in porturi, unde se prelucreaza in intreprinderi petrochimice si transformate in combustibili, ingrasaminte, mase plastice, medicamente, detergenti, etc. Din totalul energiei consumate 76% se obtine din titei si gaze naturale, iar 8,5 % din carbune. Energia nucleara asigura 15,5%. Restul de 10% este acoperit de hidrocentrale.

Cap 1-Prezentarea generală a ţării

1.1.Aşezarea geografică.Limite şi vecini.

Regatul Unit este numit, în mod obişnuit, în româneşte,Marea Britanie, chiar dacă acest nume nu este întru totul corect, deoarece Marea Britanie desemnează doar Anglia, Scoţia şi Ţara Galilor. Regatul Unit nu trebuie însă confundat cu Anglia - una din ţările constituente.Cea mai mare parte a sa este situată lângă coasta continentală de nord-vesta Europei continentale, regatul fiind înconjurat de Marea Nordului, Canalul Mânecii şi de Oceanul Atlantic.

Marea Britanie este situată în vecinătatea coastei de nord-vest a Continentului European.Teritoriul său este compus din Insula Marea Britanie, partea de nord a Insulei Irlanda şi un număr de mici insule aflate în mările înconjurătoare (circa 1000 de insule).

Marea Britanie este mărginită de Oceanul Atlantic şi mările adiacente acestuia -Marea Nordului, CanalulMânecii,Marea Celtică şi Marea Irlandei. În Insula Irlanda, provincia Irlanda de Nord are ograniţă terestră cu Republica Irlanda.

Marea Britanie deţine 14 Teritorii de peste Mări, răspândite pe tot globul. Acestea sunt de omare diversitate, de la minuscula insulă Pitcairn, în mijlocul Oceanului Pacific, cu cei 47 delocuitori ai săi, până la Bermuda, în Atlanticul de Nord, care este unul dintre cele maiimportante centre financiare din lume. Teritoriile de peste mări sunt: Anguilla, TeritoriulAntarctic Britanic, Bermuda, Teritoriul Britanic din Oceanul Indian, Insulele Virgine Britanice,Insulele Cayman, Insulele Falkland, Gibraltar, Montserrat, St Helena şi Dependenţele (InsulaAscension şi Tristan da Cunha), Insulele Turk şi Caicos, Insula Pitcairn, Insulele South Georgiaşi South Sandwich, Zonele Basei Suverane din Cipru.Ca vecini,

Marea Britanie este înconjurată de ape, astfel: la nord şi nord-vest se afla OceanulAtlantic, la vest se află Irlanda şi Marea Irlandei, în partea de sud se află Marea şi Canalul Manecii, iar în partea de est Marea Nordului. Arhipelagul Britanic este despărţit de continentuleuropean prin Stramtoarea Calais.

1.2-Căile de acces(feroviar,maritim etc)

Marea Britanie dispune de o reţea de drumuri cu înveliş rigid de 362.357 km, din care 3147sunt numai autostrăzi. Pe drumurile publice se desfăşoară 90% din transportul de persoane şi82% din cel de mărfuri. Reţeaua de căi ferate se întinde pe o lungime de 37440 km. Centre aletransporturilor fluviale şi maritime sunt porturi ca : Londra, Cardiff, Liverpool, New Castle,Glasgow, Belfast, Plymouth, Portsmouth, Aberdeen etc.Toate companiile europene au curse regulate spre Londra, Manchester, Newcastle, Edinburgh şiGlasgow. În interior, şase companii aeriene diferite asigură transportul aerian în principaleleoraşe britanice.

Numai ca mai putin de 20 la suta din aceste investitii sunt ale unor companii britanice, inconditiile in care guvernul de la Londra promoveaza intens ideea ca “a treia revolutie industriala”va fi cea reprezentata de energia verde, care are un mare potential economic si duce la creareade noi locuri de munca.Marea Britanie are un mare potential eolian, datorita climei. Spre exemplu, o turbina eolianapoate genera aici cu circa 50 la suta mai multa energie electrica decat in Germania. Numai ca inacest moment exista o mare discrepanta intre cele doua tari, in ce priveste investitiile inindustria verde, pentru ca Germania are 21.315 turbine instalate, in timp ce numarul acestora nu depaseste 3.000 in Marea Britanie.

Canale, şosele şi căi ferate

Calitatea proastă a căilor de comunicaţie făcea dificil şi scump transportul bunu-rilor; până în secolul al XVIII-lea drumurile erau atât de grele, încât se prefera transportul mărfu-rilor grele pe apă. Introducerea taxelor pentru drumuri a avut ca rezultat întreţinerea mai bună a căilor foarte circulate, tehnicile de construcţie au fost îmbunătăţite de Ack Metcalfe, Thomas Telford, scoţianul John Mcadam şi alţi constructori.

O importanţă deosebită a avut-o construirea canalelor, care a început cu canalul Bridgewater (1763), construit de James Brindley pentru a lega minele Ducelui de Bridgewater de Manchester. Canalul a avut un impact imediat asupra preţului cărbunelui în Manchester (a scăzut la jumătate) şi a arătat avantajele folosirii canalelor pentru transportul mărfurilor grele, declan-şând o adevărată „manie a canalelor”.

Această „manie” a durat până în 1830, când reţeaua de canale a Marii Britanii era mai dezvoltată decât cea de drumuri. Dar perioada de glorie a canalelor a fost scurtă , deoarece acestea au intrat în competiţie cu locomotivele cu aburi. După experimentele iniţiale, realizate de Richard Trevathick şi alţii, prima cale ferată publică - de la Stockton la Darlington - a fost dată în funcţiune în 1825. Inginerul care a construit-o, George Stephenson, a realizat şi faimoasa „ra-chetă”, cea mai performantă locomotivă care a circulat pe linia construită ulterior de la Liverpool la Machester.

În 1850, erau nu mai puţin de 10.000 km de linii de cale ferată, folosite pentru transportul de călători şi de mărfuri, la viteze de neimaginat. Un alt triumf al epocii motorului cu aburi l-a constituit dotarea vapoarelor cu motoare; în 1833 vasul canadian Royal William a făcut prima călătorie transatlantică cu ajutorul unui motor cu aburi.