Dezvoltarea industrială a Câmpulungului

Introducere

Am ales ca şi zonă de studiu Municipiul Câmpulung Muscel nu numai pentru că sunt legată emoţional de acesta, dar şi pentru că este un oraş cu o istorie impresionantă, fiind atestat documentar în jurul anului 1300.

Câmpulung Muscel este al doilea centru urban în cadrul judeţului Argeş după Piteşti, reşedinţa de judeţ , şi reprezintă singurul centru urban pe o suprafaţă mare în nordul acestuia.

A aparut ca centru de schimb şi este cunoscut prin poziţia sa de legătură între zona munţilor, zona deluroasa şi de şes. Câmpulungul a trecut în evoluţia sa prin fazele de sat, târg pentru ca la începutul secolului XIV să devină oraş. Acesta a avut de-a lungul timpului perioade înfloritoare dar şi perioade de stagnare în evoluţia sa. Dezvoltarea economică a fost încetinită uneori de calamităţi naturale, de intervenţii din afara ţării şi de epidemii.

O aşezare umană, prin manifestarea sa spaţial-funcţională aduce modificări la nivelul cadrului natural prin impactul negativ pe care îl au asupra acestuia concentrarile mari ale populaţiei, clădirile şi alte mijloace impuse de funcţionarea ecosistemului urban. În această lucrare se analizează situaţia actuală a aşezării dar şi evoluţia în timp a Municipiul Câmpulung sub mai multe aspecte: cadrul natural, demografic, economic.

1.Prezentare geografica a zonei

1.1. Geologia

Cele mai vechi roci de pe teritoriul oraşului sunt şisturile cristaline care apar în Culmea Măgura de la limita N-V a Câmpulungului. Ele aparţin cristalinului de Fagaraş, respectiv Iezer şi au luat naştere din roci sedimentare şi roci eruptive care în orogeneza hercinică au fost supuse la presiuni şi temperaturi ridicate şi transformate astfel în roci cristaline cu aspect şistos.

Şisturile cristaline apar în fundamentul Depresiunii Getice peste care se suprapune teritoriului oraşului. Peste acest fundament se află depozite mezozoice şi neozoice, cele mai vechi fiind calcarele jurasice de Mateiaş şi conglomeratele şi gresiile cretacice de la Namaieşti.

Cele mai vechi formaţiuni sedimentare de pe teritoriul oraşului sunt de vârstă oligocenă şi ocupă o suprafaţă întinsă între Valea Mare Pravăţ, Măţău şi Suslăneşti. Ele sunt reprezentate prin şisturi fine argilo-mărnoase, bituminoase (şisturi disodilice), bogate în schelete de peşti (reprezentaţia paleontologică Suslaneşti). De formaţiunile paleogene se leagă izvoarele minerale care apar la Bughea de Sus, iar pe teritoriul oraşului, în parcul Kretulescu, Valea Rumâneştilor şi în alte puncte.

Urmează depozitele tortoniene, care s-au depus în urma unei puternice transgresiuni şi care acoperă depozitele cretacico-paleogene din regiunea Albeşti. La partea superioară a tortonianului din valea Râului Târgului, la sud de Câmpulung, apare un strat de câţiva metri grosime de tuf dacitic. Acest tuf se continuă către dealul Flamanda, unde se gasesc fosile caracteristice depozitelor tortoniene. De asemenea, în dealul Flamânda şi între Câmpulung şi Măţău apar gipsuri, care arată instalarea temporară a unui facies lagunar. Conglomeratele transgresive şi depozitele de pietrişuri şi nisipuri aparţin faciesului litoral şi neretic de mică adancime al invaziei marine din timpul tortonianului, iar prezenţa ghipsurilor demonstrează instalarea faciesului lagunar în partea terminală a transgresiunii marine.