Ecoturism Regiuni Mexicane

Ecoturismul în Mexic

Pe măsură ce ecoturismul se dezvoltă şi câştigă popularitate, apar diferite obstacole ce vor trebui submontate. Problema unei definiţii specifice este unul dintre ele. Dificultatea provine din faptul că ecoturismul nu poate fi descris doar prin activitatea desfăşurată, aşa cum se întâmplă cu alte forme de turism (turism de aventură, balnear, de afaceri etc.). Ecoturismul încorporează întotdeauna activităţi diverse în mijlocul naturii (drumeţii, ascensiuni montane) dar poate include şi activităţi culturale. Ecoturismul are şi o importantă componentă educaţională, este o şansă de a învăţa respectul pentru natură şi pentru cultura locală, iar pentru unii o şansă de auto-reflecţie inspirată de frumuseţea împrejurimilor. Un alt aspect caracteristic ecoturismului este obţinerea beneficiilor pentru comunitatea locală. Aceasta înseamnă angajarea personalului de pe plan local, aprovizionarea cu produse locale, implicarea localnicilor în luarea deciziilor şi organizarea activităţilor turistice.

Una dintre primele definiţii ale ecoturismului întâlnite în literatura de specialitate este cea dată în anul 1988, în cadrul programului din Belize iniţiat de Rio Bravo Conservation & Management Area: ‘ecoturismul este o formă de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia şi unde se depune un efort conştient în vederea reinvestirii unei părţi adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil şi care asigură beneficii populaţiei locale’.

Societatea Internaţională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o definiţie mai succintă : ‘călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul şi susţine bunăstarea populaţiei locale’.

În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare formulează propria definiţie astfel : ‘Ecoturismul este călătoria responsabilă faţă de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (şi a căror atracţii culturale trecute şi prezente), care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut şi asigură o implicare socio-economică activă şi aducătoare de beneficii pentru populaţia locală’.

Ecoturismul este o componentă a domeniului turismului durabil. Ecoturismul este prin definiţie o formă de turism care respectă principiile dezvoltării durabile. Întrucât ecoturismul a fost iniţial doar o idee şi nu o disciplină, multe organizaţii l-au promovat fără a-i cunoaşte principiile de bază. Eforturi pentru stabilirea unor principii şi criterii de acreditare recunoscute pe plan internaţional au fost iniţiate încă din anul 1990, dar procesul a fost foarte încet, data fiind diversitatea domeniilor, experienţelor, regiunilor implicate. Este recomandat ca fiecare regiune în care se practică ecoturismul să dezvolte propriul sistem de principii, linii directoare şi criterii de certificare, bazate pe materialele disponibile pe plan internaţional.

Participanţii la Summit-ul Mondial al Ecoturismului, desfăşurat la Quebec în mai 2002, au recunoscut faptul că ecoturismul respectă principiile turismului durabil referitoare la impactul economic, social şi de mediu, formulând câteva principii de bază :

• Minimizarea impactului negativ asupra naturii şi culturii, impact ce ar putea distruge destinaţia turistică ;

• Educarea turistului cu privire la importanţa conservării ;

• Sublinierea importanţei unor operatori responsabili, care să coopereze cu populaţia şi cu autorităţile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunităţii ;

• Furnizarea de fonduri pentru conservare şi pentru managementul ariilor naturale protejate ;

• Accentuarea necesităţii unei zonări turistice regionale şi a planificării fluxurilor de turişti pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinaţii ecoturistice ;

• Necesitatea utilizării studiilor sociale şi de mediu, precum şi a unor programe de monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea şi minimizarea impactului ;

• Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice ale ţării gazdă, ale comunităţilor şi firmelor locale şi mai ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale şi protejate ;

• Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu depăşeşte o anumită limită a schimbării din punct de vedere social şi al mediului, limită determinată de cercetători în colaborare cu rezidenţii ;

• Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural şi cultural, minimizând utilizarea combustibililor fosili şi conservând vegetaţia şi fauna locală.