Egipt

1. PREZENTAREA GENERALĂ EGIPT:

Egiptul, numit de Herodot “darul Nilului”, este patria unei civilizaţii străvechi, fascinante şi misterioase, ale cărei taine au rămas ascunse până în ziua de azi. Este situat în partea de nord-est a Africii, fiind scăldat de Marea Mediterană în partea de nord, iar la est de Marea Roşie.

La început, pe teritoriul Egiptului s-au dezvoltat două centre ale civilizaţiei, unul în nordul ţării, unde a fost creat primul centru urban Merinda şi altul în sud, în jurul Tasei. În jurul anului 3200 î.H., Osiris a unit cele două părţi, fiind momentul în care a luat naştere istoria Egiptului în adevăratul sens. Istoria Egiptului se împarte în trei mari perioade: “Vechiul Regat” – cea mai importantă perioadă a civilizaţiei egiptene, când s-a construit complexul de piramide; “Regatul de Mijloc” – când s-a intensificat comerţul spre Marea Roşie şi “Noul Regat” – perioada cuceririlor militare, precum şi a unor mari realizări artistice şi culturale. Egiptul a fost o monarhie absolută, regele sau faraonul fiind considerat Fiul Soarelui şi simbolul puterii. Ceea ce atrage în continuare vizitatorii este misterul zeităţilor din Egiptul antic. Cea mai perfectă imagine a zeităţii supreme a fost Soarele cu cele trei atribute: formă, lumină şi căldură. Sufletul Soarelui a fost numit Amon-Ra, care însemna partea ascunsă a soarelui. În secolul al VII-lea, Egiptul intră sub dominaţie arabă, sub care va rămâne timp de şase secole. Mamelucii, o castă militară locală, preiau controlul în 1250 şi vor continua să domnească şi după cucerirea Egiptului de către otomani în 1517. După terminarea Canalului Suez în 1869, Egiptul devine o importantă ruta mondială de transport, însă va cunoaşte o profundă criză economică. Dorind să-şi protejeze investiţiile în zonă, Marea Britanie pune stăpânire pe Egipt în 1882, dar suzeranitatea otomană asupra ţării se va menţine până în 1914. Parţial independentă de Marea Britanie începând cu 1922, Egiptul îşi dobândeşte suveranitatea deplină după cel de-al doilea război mondial.

Suprafaţa totală a ţării este de aproximativ 1.001.450 km², mai mult de 90% din această suprafaţă fiind deşert. Unităţile geografice majore din ţară sunt: Deşertul Libian la vest de Nil, o fâşie estică a Saharei, Deşertul Arab la est de Nil, Peninsula Sinai care este pe suprafaţa Asiei Mici şi Delta Nilului. Întreaga istorie şi economie a ţării au fost definite de unul dintre cele mai lungi fluvii din lume, Nilul, care străbate Egiptul de la sud la nord pe o distanţă de aproximativ 1200 km, împărţind în acest fel suprafaţa ţării. Ţara are o climă subtropicală, marcând diferenţe destul de semnificative între diferitele zone ale ţării, zona Alexandriei fiind afectată şi de clima mediteraneană.

Numele oficial al ţării este Republica Arabă Egipt, având capitala la Cairo, o metropolă gălăgioasă de 18 milioane locuitori, la care se adaugă aglomeraţia de turişti şi provinciali. Independent din 28 februarie 1952, Egiptul este o ţară în curs de dezvoltare. Preşedintele Mohamed Hosni Mubarak este preşedintele republicii din 14 Octombrie 1981, fiind la al patrulea mandat în fruntea ţării. Egiptul operează sub un sistem prezidenţial multipartit unde puterea executivă este împărţită între preşedinte şi prim-ministru. Sistemul administrativ este format din guvernul central şi 26 de guvernorate (oficii teritoriale ale guvernului). Ziua naţională a Egiptului este 23 iulie. Limba oficială este araba. Se foloseşte pe larg limba engleză şi, mai redus, limba franceză Religia oficială este islamul. Aproximativ 90% din populaţie este musulmană. Restul de 10% din populaţie este reprezentată de creştini, romano-catolici, protestanţi, evrei. Populaţia Egiptului este de 76,5 milioane locuitori, din care 99% sunt egipteni, beduini şi berberi, iar 1% sunt nubieni, armeni şi europeni. Moneda oficială este lira egipteană (LE), cu subdiviziunea piastrul (PST). 1 LE=100 PST. Importul şi exportul lirei egiptene sunt interzise. În Egipt se poate introduce orice valută liber convertibilă. Banii se pot schimba la hotel, la case de schimb valutar sau la bănci. În majoritatea hotelurilor şi magazinelor se pot folosi cărţi de credit. Pe vapoarele de croazieră nu sunt acceptate cărţile de credit; plata se efectuează doar în numerar.