Cuprins
- 1. Introducere. 3
- 2. Istoria energiei nucleare de la origini si pana in prezent. 4
- 3. Industria energiei electrice. . 13
- 4. Energia nucleara la nivel mondial. . 16
- 5. Combustibilul nuclear . 23
- 6. Contributia energeticii nucleare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. . 25
- 7. Efectele centralelor nucleare asupra mediului . 26
- 8. Managementul deseurilor radioactive. 34
- 9. Concluziile. 36
- 10. Bibliografia. 38
Extras din proiect
1. INTRODUCERE
Unica sursa de energie care a alimentat civilizatia noastra pana in acest secol a fost energia solara, inmagazinata sub forma de energie chimica, prin procesul de fotosinteza, in surse regenerative (lemnul, apele, vantul) sau in combustibili fosili (carbune, petrol, gaze) a caror constanta de formare este de ordinul milioanelor de ani.
Una dintre problemele principale, de a carei solutionare depinde dezvoltarea civilizatiei noastre, problema care a revenit pe primul plan al preocuparilor din ultimii ani, este asigurarea cu energia necesara dezvoltarii activitatilor de baza care conditioneaza evolutia progresiva a nivelului de trai al populatiei globului terestru. Cntitatea de energie consumata de omenire a crescut, din epoca primitiva pana acum, de 2,5 milioane de ori. Este evident ca o astfel de crestere, nu poate sa nu conduca la o problema a energiei.
Asia constituie continentul fruntas in ceea ce priveste adoptarea tehnologiilor nucleare. Din cele 31 de rectoare intrate in functiune in ultima perioada, 22 se afla in Asia. De asemenea, din cele 35 de rectoare in curs de constructie actualmente, in intreaga lume, 27 sunt pe continentul asiatic. In schimb, in America de Nord si in Europa Occidentala, constructia de noi reactoare practic a stopat, datorita preocuparilor de ordin ecologic, accidentelor de tipul celui de la Cernobil.
Romania a decis sa fie nu numai utilizator al energiei nucleare ci si sa asimileze in tara tehnologiile asociate PHWR: producerea apei grele, a elementelor de combustibil nuclear si a echipamentelor energetice specifice. Alegerea unui reactor nuclear canadian s-a dovedit de bun augur din punct de vedere al sigurantei in functionare si al minimizarii impactului CNE Cernavoda asupra mediului. La ora actuala, CNE Cernavoda asigura 10%-15% din necesarul de electricitate al Romaniei, prin grupul nr.1 de 700 MW, realizand costuri de productie mai mici decat numeroase capacitati ale TERMOELECTRICA, are indicatori buni de fiabilitate si disponibilitate si un impact ecologic redus. O asemenea prezentare conduce la oportunitatea continuarii lucrarilor la celelalte unitati ale centralei de la Cernavoda.
2. ISTORIA ENERGIEI NUCLEARE DE LA ORIGINI SI PANA IN PREZENT
2.1 Atomul in antichitate
Noţiunea de atom apare pentru prima dată către anul 450 î.H. Filozoful grec Leucip dezvoltă teoria conform căreia materia nu este “oricât divizibilă” şi introduce noţiunea de “atomos” – ceea ce nu poate fi divizat. Câţiva ani mai târziu, Democrit, un discipol al lui Leucip, defineşte materia ca un ansamblu de particule invizibile, indivizibile şi eterne: atomii.
Această nouă concepţie nu a fost rezultatul unor observaţii sau experienţe, ci mai degrabă, al unor intuiţii. Această teorie va fi dezvoltată de către Epicur (341-270 î.H.), apoi de către poetul latin Lucreţiu în sec. I î.H. Vor trece 2000 de ani până când teoria atomică va fi reluată şi formulată ştiinţific.
2.2. Secolul AL XIX-lea: ipoteza atomică se confirmă
Teoria atomică modernă se datorează activităţii fizicianului şi chimistului englez Dalton. În 1803, Dalton prezintă un memoriu asupra absorbţiei gazelor de către lichide şi apelează la ipoteza conform căreia materia se compune din particule indivizibile – atomii. În anul 1811, chimistul italian Avogadro face o departajare între molecule şi atomi. El enunţã legea conform căreia volume egale de gaz supuse unei presiuni identice conţin acelaşi număr de molecule. În 1833, chimistul englez Faraday introduce noţiunea de ion şi studiază electroliza. Astfel, el admite implicit în lucrările sale “ipoteza atomică”, care începe astfel să se impună în chimie. În 1869, savantul rus Mendeleev pune la punct un sistem de clasificare a tuturor elementelor chimice cunoscute în ordine crescătoare după masa atomică.
2.3. Descoperirea razelor “X” - 1895
În 1895, fizicianul german Röntgen descoperă o radiaţie invizibilă de aceeaşi natură cu lumina, dar mult mai penetrantă, ea putând traversa materia şi impresiona apoi o placă fotografică. El va numi “X” această radiaţie necunoscută.Medicii îşi îndreaptă atentia către noua descoperire şi încep să o utilizeze în cercetările medicale; aceasta marchează începutul radiologiei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Energia Nucleara.docx