Estimarea potențialul turistic al reliefului Munților Perșani

1. CONSIDERAŢII GENERALE

1.1. Poziţia geografică a zonei studiate

Munții Perșani sunt situați în SV Carpaților Orientali, extinși pe direcția NNE-SSV, limitând partea de V a Depresiunii Brașov. În extremitatea de SV intrând în contact cu munții Țagla, prin intermediul depresiunii Sinca. Cuprinși între meridianele de 25°15' și 25°40' longitudine estică și paralelele de 45°35' și 46°15' latitudine nordică, acești munți se întind pe o suprafață de cca 1.000 km2.

Munţii Perșani se caracterizează prin altitudini reduse, înălţimea medie este în jur de 800-1000m. Există puţine culmi: Măgura Codlei-1292m, Vf. Cetii-1104m.

În cadrul Munților Perșani se individualizează 4 compartimente:

1. Munții Poiana Mărului, cuprinși între valea Bârsa Groșetului la S și valea Hamaradia și pasul Perșani la N, cu o altitudine maximă de 1.292 m în Vf. Măgura Codlei;

2. Munții Bogatei, situați între valea Hamaradia la S și defileul Oltului de la Racoș la N, în interiorul celui de al doilea mare cot al Oltului, cu o altitudine maximă de 1.104 m în Vf. Cetății. Sunt străbătuți de o șosea modernizată (Măieruș-Rupea) care leagă Depresiunea Brașov de Podișul Transilvaniei, traversând Pădurea Bogata (arie protejată de interes național);

3. Defileul Oltului, o subunitate distinctă.

4. Munții Vârghișului, extinși la N de valea Oltului, până la contactul cu munții Harghita, cu o altitudine maximă de 1.011 m în Vf. Dugău.

Fig.1. Poziţia geografică munților Perșani

2. CONDIŢII NATURALE

2.1. Alcătuirea şi structura geologică

Munții Perșani au o structură petrografică complexă, alcătuită din roci cristaline, calcare mezozoice, fliș și aglomerate vulcanice. Prezintă interesante forme carstice (Cheile Vârghișului, peștera Merești, ș.a). În extremitatea de N a munților Perșani, Oltul și-a sculptat, în bazalt, frumosul și sălbaticul defileu de la Racoș.

Munții Perșani au un mozaic litologic puțin obișnuit, care reflectă o evoluție frămîntată. Alături de șisturile cristaline mai pot fi întâlnite rocile flișului (calcare, conglomerate calcaroase, marne, argile, gresii), cele eruptive (bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire, jaspuri) și vulcanogen-sedimentare (piroclastite, tufuri). Marea complexitate litologică se reflectă în diversitatea formelor de relief, a solurilor și vegetației.

Partea centrală a acestor munți este alcătuită din roci cristalino-mezozoice. Șisturile cristaline dau un relief greoi și masiv, care au conservat foarte bine suprafața de netezire Poiana Mărului. Masivul Gîrbovei din Perșanii centrali este constituit în mare măsura din roci cristaline, ce dispar însă sub cuvertura de conglomerate, la care se adaugă bazalte și tufuri spre nord, gresii și marne la sud. Calcarele răspîndite în zona estică și, fragmentar, În cea vestică a acestor munți, au generat un relief carstic cu versante abrupte, chei, defilee, hornuri, lapiezuri, ca, spre exemplu, în porțiunea centrală a Defileului Oltului, pe văile Vîrghișului, Săratei, Lupșei, precum și cea mai înaltă cotă a regiunii, Măgura Codlei.

În funcție de vârstă și de gradul de cimentare, conglomeratele, mai extinse în Perșanii centrali, dau versante relativ domoale, dar și cele mai înalte culmi cu relief ruiniform: Vîrful Cetății, Creasta Crizbav, Gîrbova, Vîrful Negru, Runcul Bogatei, Harhamul Unguresc. Ele apar, de asemenea, și în Defileul Oltului. Marnele, argilele și gresiile sînt răspîndite pe flancul vestic al Perșanilor și, fragmentar, pe cel estic. Marnele și argilele cu diverse intercalații, avînd o duritate mai mică, creează un relief monoton și domol, cu văi largi și frecvente alunecări de teren. Un astfel de peisaj se întîlnește în culoarul Vlădeni, pe văile Comana, Lupșa, Șinca, Ormeniș, precum și în diferite sectoare ale Defileului Oltului. Terasele și conurile de dejecție ale râurilor sînt alcătuite din sedimente cuaternare.

Perșanii sunt fragmentați de falii transversale și arii de scufundare locală cum sunt: Depresiunea Vlădenilor, Defileul Oltului la Racoș și Valea Lupșei. Prezența acestor falii explică ivirile de lavă și înaintarea mării în miocen din sectorul nord-vestic al Perșanilor centrali. Rocile eruptive din Defileul Oltului sînt reprezentate prin bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire. Bazaltele și andezitele de acolo, sau de la Bogata Olteană, Valea Vîrghișului, etc. dau un relief colinar, cu interfluvii largi și văi puternic adîncite și strîmte. Coloanele de bazalt de la Racoș și Comana de Sus sunt ocrotite ca monumente ale naturii. În ultima localitate apar și jaspuri. Piroclastitele și tufurile formează un relief rotunjit pe latura vestică a Perșanilor nordici și centrali. Probabil că toponimul Veneția derivă de la culoarea vineție a tufurilor.