Fenomene Climatice de Risc din Dobrogea

I.Clima Dobrogei

Podisul Dobrogei se incadreaza in etajul climatic de deluri si podisuri joase, sub 500m altitudine (Dobrogea de Nord) si cel de campie, sub 200m altitudine (Dobrogea Centrala si de Sud).

a) Factorii genetici ai climei

Podisul Dobrogei, prin presenta sa in sud-estul Romaniei, in directa vecinatate ce Marea Neagra (la est) si cu culoarul Dobrogei (la vest si nord), prin complexitatea structurii suprafetei active peste care se suprapun influentele marilor centri barici de actiune (ciclonii mediteraneeni si pontici, anticiclonii azoric, scandinav si euroasiatic), se caracterizeaza prin cel mai tipic climat temperat-continental din tara.

Aceasta clima are trasaturi asemanatoare cu cele ale stepei Ucrainei din nordul Marii Negre ca si cu cele ale Podisului Prebalcanic din sud, fata de care se constituie intr-o zona de tranzitie.

Caracterul semiarid al climei este determinat de cauze generale (radiatia solara si circulatia generala a atmosferei) si locale (caracteristicile structurii suprafetei active).

Radiatia solara este determinata de activitatea solara. Valorile medii anuale ale radiatiei solare sunt mult influentate de circulatia generala a atmosferei, care constituie mecanismul principal de formare a norilor si care nuanteaza regimul proceselor de insolatie.

In consecinta, durata medie anuala de stralucire a soarelui variaza de la 2200 ore de insolatie spre vest, la 2300-2400 ore de insolatie spre zona litorala. Aici, sub influenta marii, a Complexului Razim-Sinoie si a luciilor de apa din Delta Dunarii, ajung sa depaseasca 2500 ore de insolatie.

In concordanta cu durata de insolatie variaza si radiatia solara globala medie anuala. Valorile acesteia cresc de la circa 127,8kcal/cm2 in extremitatea vestica a Podisului Dobrogei, la 132,5kcal/cm2 in cea estica.

In timpul anului, peste 2/3 din aceasta se realizeaza in semestrul cald al anului, favorizand practicarea curei balneoclimaterice si activitatile turistice in lungul litoralului.

Circulatia geneala a atmosferei. Ca si pentru intreaga tara si pentru Dobrogea este specifica circulatia zonala de vest. Aceasta este, insa, perturbata de actiunea centrilor barici care actioneaza deaspura Europei de SE.

Prin pozitia sa, teritoriul dobrogean se situeaza la limita de influenta a aticiclonului azoric, la periferia caruia se dezvolta ciclonii oceanici europeni, raspunzatori de maximul pluviometric anual in iunie, care ajung aici, dupa un lung traseu de continentalizare, deja secatuiti de precipitatii. Ca urmare, in sectorul de interferenta a uscatului cu marea se remarca cel mai mare grad de continentalism, pus in evidenta de sondajele aerologice de la Constanta.

In acelasi timp, Podisul Dobrogei este supus mai mult influentei aticiclonilor continentali euroasiatici, lipsiti si acestia de precipitatii, care trasnporta iarna aer rece si uscat, iar vara aer cald tropical si uscat; uneori, au caracter stationar, favorizand insolatia si radiatia solara prelungite, umezeala redusa, fenomene intense de uscaciune si seceta. Mai importanti sunt ciclonii mediteraneeni si pontici (care se formeaza deasupra Marii Negre); prin retrogradare, ciclonii mediteraneeni determina mari cantitati de precipitatii deaspura intregului teritoriu dobrogean, influentand evolutia rapida a retelei hidrografice autohtone si modelarea reliefului.

Structura suprafetei active. Cauzele locale tin de complexitatea structurii suprafetei active, in special, de dimensiunile uscatului si de caracteristicile reliefului (altitudine, fragmentare, orientare, etc.) si ale luciilor de apa, care determina contrastele termice, de care depinde intentsitatea proceselor de incalzire si racire, dinamica locala a aerului in zona de litoral, frecventa nebulozitatii diurne-nocturne, reducerea precipitatiilor, aparitia fenomenelor de uscaciune si seceta, etc. In acest context, este de subliniat si rolul Marii Negre de „baraj termic”, denumit de Bazac in 1983 si pus in evidenta de inversiunile de temperatura relativ stabile care se dezvolta pe suprafata luciului de apa, ca efect al proceselor de evaporatie (inversiuni termice de evaporare). La randul lor, acestea provoaca in zona litorala limitrofa, unde influenta lor este mai mare, dezvoltarea curentilor de aer descendenti care destrama sistemele noroase, reducerea precipitatiilor, cresterea duratei de insolatie, a radiatiei solare, a temperaturii ai a evapotranspiratiei si in final, aparitia fenomenelor de uscaciune si seceta atmosferica si pedosferica.

Suprafata activa a Podisului Dobrogei este neomogena. Desi slab exprimata, zonalitatea altitudinala determina, totusi, etajarea climatica, astfel ca, principalele elemente climatice variaza teritorial in sensuri diferite: fie orientate dinspre uscat spre mare, fie dinspre altitudinile cele mai mare spre altitudinile cele mai mici sau invers.

b) Caracteristicile principalelor elemente climatice

Regimul principalelor elemente climatice reflecta ansamblul factorilor genetici ai climei, care imprima caracteristici locale distincte.

Temperatura medie anuala. Valorile acesteia (1901-1990) sunt de circa 110C pe latura de vest (Cernavoda 10,90C, Harsova 11,00C) si de peste 110C pe cea de nord-est (Tulcea 11,00C) si de est (Sfantu Gheorghe si Gura Portitei 11,40C, Tuzla 11,20C, Constanta si Agigea 11,30C si Mangalia 11,20C).

Daca se ia in considerare si temperatura medie anuala de la Sulina-dig, situata la circa 6km deparatare de tarm, in largul marii, de 11,60C, ca si cea de la Platforma Gloria situata la 30km departare de tarm, de 12,00C, se remaprca doua aspecte mai importante. In primul rand, cel mai mare potential termic dupa temperaturile medii anuale din regiune se realizeaza in lungul regiunii litorale de nord pe platforma continentala aflata la mici adancimi, care inmagazineaza caldura vara si o cedeaza iarna, intretinanad valori mai ridicate decat pe restul uscatului dobrogean.

In al doilea rand, gradinetii termici anuali se reduc de la nord (Sulina-dig 11,60C si Platforma Gloria 12,00C) la sud (Mangalia 11,20C), ceea ce arata ca acest potential este mai mare pe litoralul de nord al Marii Negre si nu pe cel de sud, cum se cunostea pana in prezent.

In interiorul uscatului dobrogea, mediile anuale ale temperaturii aerului se reduc de la sud, de la peste 10,50C (Adamaclisi si Medgidia 10,80C, Basarabi 10,90C) spre nord, sub 100C (Corugea 9,70C) si chiar sub 90C pe culimile deluroase cele mai inalte din nord, concomitent cu cresterea altitudinii si a influentei continentale.

De-a lungul anilor, fluctuatiile circulatiei generale a atmosferei au generat abateri importante fata de mediile anuale, pozitive sau negative, de 1-20C. Astfel, in anii cei mai caldurosi, cele mai mari temperaturi medii anuale determinate de valurile de caldura tropicale persistente au fost de peste 120C. Asa a fost cazul anilor 1936 (Mircea Voda, 12,00C, Basarabi 12,30C si Constanta 12,40C) si 1951 (Mangalia 12,40C, Cernavoda si Tulcea 12,50C).

De asemenea, cele mai mici temperaturi medii anuale, au fost de 9,50C. Este cazul anilor: 1933 (Mircea Voda 8,80C, Basarabi 9,00C, Mangalia 9,20C, Constanta 9,50C), 1942 (Tulcea 9,50C, Sulina 9,70C) si 1944 (Cernavoda 9,90C), etc.

Asemenea valori medii anuale ale temperaturii aerului, care se abat cu 1-20C de la media multianuala, constituie riscuri climatice specifice teritoriului dobrogean, care reprezinta teritoriul peste care se interfereaza, iarna, mase de aer rece de origine polara sa arctica din nord si nord-est cu mase de aer cald tropical-continental din sud, sud-vest si sud-est, de origine nord-africana, submediteraneana si asiatica.