Extras din proiect
Introducere
Regiunile montane reprezintă cele mai îndepărtate şi mai puţin antropizate medii de pe întreg globul pământesc. Importanța arealelor montane înalte, în distributia spațială a tipurilor de climă, în alimentarea cu apă a principalelor artere hidrografice, precum și susținerea unor activități recreative a făcut ca interesul comunităților umane pentru studiul și protejarea acestor areale să constituie o prioritate.
Suprapunându-se la nivelul țării noastre etajului de vegetație alpină, masivele montane înalte din Carpații românești joacă un rol critic în circuitul apei în natură, în captarea umezelii din masa de aer şi stocarea precipitaţiilor sub formă de zapadă până la topirea lor în primăvară.
Datorită acestui proces, munţii reţin cantităţi mari de apă în perioada de iarnă şi furnizează apă pe toată durata de vara-toamnă, reprezentând principalele rezervoare de apă. Dincolo de aceste beneficii, prezența unor catene sau masive montane înalte determină o serie de riscuri asociate atât fenomenelor naturale, care se produc în asemenea trepte de relief, condițiilor climatice specifice, de vegetație, faună.
1. Riscul - Definiție. Abordări în științele umaniste și științele naturii
Fenomenele geografice de risc sunt înţelese ca evenimentele naturale care depăşesc capacitatea imediată de contracarare şi adaptare a societăţii umane.(Armaș, I., 2006).
Prin definiţie, riscul natural nu poate fi înţeles în afara relaţionării omului cu anumite evenimente pe care nu le poate controla, implicând, totodată, iniţiativa şi libertatea de decizie a fiinţei umane (White, 1974).
Riscul este definit ca fiind probabilitatea de expunere a omului şi a bunurilor create de acesta la acţiunea unui anumit hazard de o anumită mărime. Riscul reprezintă nivelul probabil de pierderi de vieţi omeneşti, numărul de răniţi, pagubele produse proprietăţilor şi activităţilor economice de un anumit fenomen natural sau grup de fenomene, într-un anumit loc şi într-o anumită perioadă.
Deși termenul de hazard din limba engleză definește doar fenomene naturale excepţionale, cu un mare potenţial de risc, termenul a fost folosit, ca echivalent pentru cel de risc din literatura franceză.
În înţelesul terminologic actual, hazardul capătă valenţă de risc numai din perspectiva lezării potenţiale a intereselor unei comunităţi umane, expusă şi vulnerabilă la un anumit eveniment natural.
2. Elementele de risc
Elementele de risc sunt oamenii, clădirile, terenurile, infrastructura de comunicații precum și cea de utilități.
În absenţa omului, nu ar exista riscul ci doar hazardul. Această afirmație enunțată de Sjoberg, vizează instituirea unei direcții de management personal și social-colectiv a riscului.
În cadrul ştiinţelor umanisteși în special în sociologie se conturează două tipuri de abordări asupra problematicii riscurilor:
• perspectiva obiectiv-realistă- orice teritoriu presupune riscuri care pot fi evaluate obiectiv
• perspectiva relativist constructivistă - care consideră că riscurile ca atare nu există, ci sunt atribuite subiectiv unor stări de fapt sau pericole potenţiale – Luhmann 1991).
Din orice perspectivă însă, riscul este o percepţie subiectivă asupra unei realităţi probabile.
Noţiunii de risc i se asociază caracteristicile de imprevizibilitate, apariţia panicii şi prezenţa pagubelor, inclusiv ameninţarea propriei vieţi. Cele mai frecvente definiţii sunt de genul: „ceva ce se poate întâmpla oricând şi fără avertisment”, „un fapt probabil”, „ceva care pune viaţa în pericol.
3. Riscurile din zona montană înaltă
3.1 . Localizarea zonei montane înalte din Carpații românești
Pentru a avea o imagine clară asupra repartiției teritoriale a arealelor montane, care fac obiectul acestui referat, respectiv cele din zona montană înaltă, am convenit, a se substitui etajului alpin, care apare în Carpații românești doar în puținile masive muntoase care ating altitudini de peste 2000 m în nord și 2200 m în sudul țării. Este vorba de munții Rodnei, Călimani, Făgăraș, Parâng, Cîndrel, Țarcu-Godeanu-Retezat. În toți acești munți întinderea etajului este redusă.
Bibliografie
Armaş, I., Risc și vulnerabilitate. Metode de evaluare în geomorfologie, Ed. Universității din Bucureşti, 2006
Luhmann, N., Risk: A Sociological Theory, de Gruyter, Berlin, 1991
Seigneur, V., The Problems of the Defining the Risk: The Case of Mountaineering, Forum Qualitative Social Research, Volume 7, No. 1, Art. 14, January 2006
Voiculescu M., Fenomene geografice de risc în Masivul Făgăraş, Ed. Brumar Timişoara, 2002
White, Gilbert F., Natural hazards: local, national, global, Oxford University Press, New York, 1974.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Fenomene de Risc in Zona Montana a Romaniei.docx