Fenomenul de seismicitate pe Terra și pe alte planete

Noțiuni de bază

Seismicitatea se referă la distribuția globală a seismelor în spațiu, timp și

magnitudine Mai precis, se referă la măsurarea frecvenței cutremurelor într-o regiune - de exemplu, numărul de cutremure cu magnitudine între 5 și 6 la 100 km pătrați.

Seismologie = seismos (cutremur) + logos (știință)

Seismologia este știința care se ocupă cu studiul cutremurele(seismelor) și a

undelor care se propagă prin Pământ, înregistrează undele seismice și interpretează înregistrările realizate.

În înțelesul mai larg al cuvântului, seismul este zguduitura naturală a Pământului care începe în mod

brusc, neașteptat și durează puțin timp. Seismologia înțelege însă prin seism nu numai zguduiturile suprafeței Pământului, ci și procesul de distrugeri și deformații de care sunt legate cutremurele, procesele de dezechilibrare sau distrugere a continuității Pământului.

Seismul- definiție și caracterizare

Cutremurul sau seismul este fenomenul geologic caracterizat prin eliberarea bruscă a energiei acumulate în roci; această energie se transmite sub formă de unde seismice care provoacă mișcarea solului.

Putem compara acțiunea unui cutremur cu efectul unei pietre aruncată într-un lac.

Impactul brusc al pietrei cu apa generează valuri (unde) care se deplasează de jur împrejur, eliberând astfel energia impactului inițial.

În cazul unui cutremur, unde similare, care se propagă în medii solide sau lichide, sunt generate de eliberarea bruscă de energie din roci

Un cutremur nu constă numai dintr-o singură zguduitură; de obicei cutremurul este o înlănțuire de mai multe zguduituri care se succed repede și care, împreună, pot să dureze un număr de secunde sau poate și câteva minute. Ex: Cutremururul din Chile, 1960 - 10 min , magnitudine 9,5

Cauzele producerii unui seism:

1.Cauze naturale:

Cauzele interne sunt cele mai frecvente, mișcarea plăcilor tectonice reprezentând principala cauză a producerii seismelor (90% din cutremurele de pe Glob), pe lângă activitatea vulcanică (7%), și alte prăbușiri de strate.

2. Cauze artificiale:

Explozii nucleare

Operațiuni miniere (precum surpări de mine, exploatare prin injecție cu fluide, excavări)

Umplerea lacurilor de acumulare

Cutremurele tectonice

Cutremurele tectonice care sunt cele mai răspândite, cele mai numeroase și, în acelasși timp, cele mai puternice cutremure își au cauza în mișcarea plăcilor tectonice.

Mișcarea plăcilor tectonice este produsă de contrastul dintre temperaturile mari din nucleu și cele mici de la suprafață ce cauzează mișcarea materialului topit din manta.

În astenosferă se formează curenții de convecție care determină deplasarea lentă a plăcilor tectonice de deasupra.

Această mișcare de convecție seamănă cu cea a unui vas cu apă adusă la fierbere.

Zonele de pe margine ale plăcilor tectonice sunt caracterizate printr-un grad mare de seismicitate, iar în funcție de direcția de deplasare acestea pot fi:

margini divergente

margini convergente

margini transformate

zone de tranziție

Marginile de divergență - de depărtare

În cazul unei margini divergente cele două plăci se îndepărtează una de cealaltă datorită curenților ascendenți din astenosferă. Aceștia creează o despicătură în litosferă formând un rift (despicătură a scoarța terestră suboceanică).

Prin acest rift iese la suprafață roca încinsă din mantaua terestră iar în contactul cu apa oceanului se răcește, se întărește mai apoi, împinge cele două plăci forțându-le să se depărteze ducând la apariția cutremurelor în locul respectiv.

În lungul unui rift se realizează o creștere în

grosime a litosferei formându-se cu timpul sisteme submarine asemănătoare munților: dorsalele oceanice. Ex: Riftul Medio-Atlantic care străbate Oc. Arctic până in sudul Africii

Crăparea oceanului și îndepărtarea laterală a

plăcilor tectonice față de rift are ca efect expansiunea fundului oceanic.