Floră

Pincipalii termeni tehnici folosiţi pentru caracterizarea ecologică a plantelor

Formele biologice:

Fanerofite (Ph) - în care sunt reunite speciile lemnoase (arbori, arbuşti), a căror muguri vegetativi sunt protejaţi de catafile şi sunt situaţi la înălţimi mai mari de 0,25 m de la nivelul solului. În cadrul acestei categorii de bioforme se deosebesc următoarele subdiviziuni:

-Megafanerofite (MPh), sunt arbori la care mugurii vegetativi sunt situaţi la peste 15 m de la nivelul solului;

-Mezofanerofite (mPh), sunt reprezentate de arbori, arbustoizi şi arbuşti la care mugurii vegetativi se găsesc la înălţimi de 2-15 m de la nivelul solului;

-Nanofanerofite (nPh), reuneşte arbuşti şi subarbuşti cu mugurii regeneratori aflaţi la 0,25-2 m de la nivelul solului;

-Liane (l-nPh), reprezentate de plantele lemnoase căţărătoare;

-Epifite (Ep), sunt plantele arbustive care se dezvoltă pe tulpinile şi ramurile megafanerofitelor.

Camefite (Ch) - sunt plante erbacee şi lemnoase perene scunde, ai căror muguri regeneratori sunt situaţi la la 25-30 cm de la suprafaţa solului, fiind protejaţi de stratul de zăpadă, de resturile vegetale şi de propria tufă;

Geofite (criptofite) (G) - sunt specii erbacee perene care depăşesc perioadele critice de secetă, ger, sub forma organelor de rezistenţă (rizomi, bulbi, tuberculi, bulbotuberculi, stoloni), purtând pe acestea muguri regeneratori dispuşi adânc în sol;

Hemicriptofite (H) - sunt specii erbacee perene, cu mugurii hibernali (regeneratori) situaţi pe organe vegetative subterane în imediata apropiere sau chiar la suprafaţa solului, fiind protejaţi de rozetele frunzelor bazale, resturile organice moarte şi de stratul de zăpadă;

Terofite (T) - sunt specii erbacee care trec peste perioada nefavorabilă din timpul iernii sub formă de seminţe, fructe sau spori. După durata vieţii lor terofitele se împart în:

-Terofite anuale (Th);

-Terofite bianuale (TH).

Helohidatofite (hidrofite) (Hh) - sunt plante erbacee palustre care depăşesc perioadele critice din timpul iernii şi verii sub forma mugurilor regeneratori ce se găsesc pe turioni sau pe organele de rezistenţă (rizomi, bulbotubercului), protejate de nămolul de pe fundul apei.

Elemente fitogeografice:

Cp - circumpolare;

Eua - eurasiatice;

E - europene;

Ec - central europene;

M - mediteraneene;

Mp - mediteraneano-pontice;

P - pontice;

Pn - panonice;

Ppn - ponto-panonice;

B - balcanice;

DB - daco-balcanice;

Carp - carpatice;

End - endemice;

Atl-M - atlanto-mediteraneene;

Alp - alpine;

Cosm - cosmopolite;

Adv - adventive;

Indicii ecologici - în funcţie de comportamentul speciilor faţă de umiditate (U), temperatură (T) şi reacţia chimică a solului (R):

Scara pentru umiditate (U):

1-1,5 - xerofile, Po=60-80 atm.;

2-2,5 - xero-mezofile, Po=30-55 atm.;

3-3,5 - mezofile, Po=15-25 atm.;

4-4,5 - mezo-higrofile, Po=12-14 atm.;

5-5,5 - higrofile, Po=8-11 atm.;

6 - hidrofile, Po=5-8 atm.;

0 - amfitolerante (eurihidre), specii adaptate la oscilaţii mari ale regimului de umiditate;

Po - presiunea osmotică a citoplasmei celulelor.

Scara pentru temperatura aerului (T):

1-1,5 - criofile (hekistoterme), T ≤ 0 ºC;

2-2,5 - microterme, T=0-6 ºC;

3-3,5 - micro-mezoterme, T=6-10 ºC;

4-4,5 - moderat termofile, T=10-15 ºC;

5-5,5 - termofile, T=15-20 ºC;

0 - amfitolerante (euriterme), specii adaptate la o amplitudine mare de variabilitate termică.

Scara pentru reacţia chimică a solului (R):

1 - puternic acidofile (R=1), cu pH-ul cuprins între3,5 şi 5,0;

2 - acidofile (R=2), cu pH-ul cuprins între 5,0 şi 5,8;

3 - acid-neutrofile (R=3), cu pH-ul cuprins între 5,8 şi 6,5;

4 - slab acid-neutrofile (R=4), cu pH-ul cuprins între 6,5 şi 7,0;

5 - neutro-bazifile (R=5), cu pH-ul cuprins între 7,0 şi 8,0;

0 - amfitolerante (euriionice), cu amplitudine ecologică de largă toleranţă faţă de reacţia chimică a solului.

Încreng. - Încrengătura

Cls. - Clasa

Ord. - Ordinul

Fam. - Familia

Subfam. - Subfamilia

Sp. - Specia

Ssp. - Subspecie

Var. - Varietatea

INTRODUCERE

Scopul şi obiectivele cercetării constau în evidenţierea caracteristicilor şi particularităţilor florei şi vegetaţiei din Valea Iadului, UP IV Iadolina, Ocolul Silvic Remeţi. În cercetarea şi documentarea acestei lucrări au fost utilizate informaţii prelevate din teren, din lucrările de specialitate, precum şi unele informaţii cu privire la regimul radiativ şi termic, la regimul eolian şi cel al precipitaţiilor, pe anumite intervale de timp, mai mari sau mai mici, de la staţia meteorologică Stâna de Vale. De asemenea, în metodologia de cercetare am utilizat atât metode clasice cât şi metode moderne specifice biologiei dar şi altor ştiinţe. Astfel, pentru prelucrarea şi analiza datelor, am apelat la informatizare şi la tehnica de calcul în elaborarea histogramelor, tabelelor care definesc fitocenozele asociatiilor şi la o bibliografie amplă de specialitate.

Semnificaţia şi valoarea aplicativă a lucrării se desprinde din faptul că rezultatele cercetării pot servi ca material ştiinţific pentru cercetări în domeniul biologiei, ecologiei, silviculturii, protecţiei mediului, geografiei regionale, etc.