Geografie economică

1. Evolutia hartii politice

In geografia economica harta este un element fundamental, aceasta reprezentand reliefarea primar geografica si teritoriala a fenomenlui politic. Urmarirea evolutiei hartii politice si mai ales a transformarilor, nu atat cantitative, cat mai ales calitative, care au aparut in legatura cu ea, reprezinta un lucru esential in intelegerea complexitatii fenomenelor specifice geografiei politice.

Aceasta evolutie este rezultatul actiunii mai multor factori extrem de variati care influenteaza, sau in anumite ipostaze chiar determina evolutia, directionand-o spre zone si areale greu de banuit initial. In acelasi timp, evolutia este rezultatul direct al dezvoltarii de ansamblu a societatii omenesti, al schimbarilor relatiilor in cadrul societatii si nu in ultima masura, rezultatul evolutiei tehnologice si stiintifice.

Istoria a inregistrat cronologic evolutia hartii politice, transformarile care au modificat societatea umana de-a lungul timpului scotand la iveala forme de organizare politico-administrative, diferite de la o perioada la alta. Evolutia hartii politice se refera, printre altele, si la evolutia frontierei, in paralele cu evolutia formelor politice de organizare a teritoriului. Daca in trecut statele nu erau delimitate fizic foarte strict, existand intinse spatii de tipul “no man`s land”, in perioadele mai recente, cum ar fi cea moderna si contemporana, delimitarea s-a facut, de cele mai multe ori, foarte strict. Ori, in aceste situatii, orice modificare a frontierei reprezinta in fapt o modificare a hartii politice.

Din punct de vedere al determinarii temporale a fenomenului, putem remarca existenta catorva momente foarte importante care au adus cu sine modificari ale hartii politice. Unul din aceste momente importante, care a schimbat definitiv harta politica a lumii, a fost aparitia societatilor structurate din punct de vedere social, in care existau clase sociale, o anumita ierarhie sociala si anumite tipuri de relatii interumane.

Existenta conducatorilor recunoscuti unanim, a preotilor sau liderilor spiritual-religiosi, a razboinicilor sau a capateniilor razboinice, a functionarilor din administratie, alturi de existenta mestesugarilor si a negustorilor, dar si taranilor liberi sau a sclavilor, a permis aparitia unor evolutii sociale extrem de complexe care s-au finalizat, in multe cazuri, cu modificari ale hartii politice.

Primele formatiuni statale din istorie au aparut in Orientul Mijlociu, in Extremul Orient si in nordul Africii. Aceasta localizare nu a fost deloc intamplatoare. Desi inca nu exista o unanimitate de pareri in ceea ce priveste aparitia statelor si dezvoltarea lor incipient, in primele stagii, exista totusi o serie de teorii si concepte care par a raspunde intrebarilor legate de aparitia statelor in vechime.

Trebuie sa avem in vedere –in primul rand-factorii care au dus la aparitia acestor formatiuni politico-administrative, sau care au generat conditiile propice pentru aparitia acestora. Este vorba in primul rand de productivitatea solului, lucru deosebit de important, pentru ca acesta asigura un surplus constant de produse, in special agricole, care se puteau acumula, pastra si folosi ulterior, asigurand un anumit statut fata de alte grupuri umane care nu dispuneau de astfel de terenuri productive.

In al doilea rand, locatia geografica oportuna, care favorizeaza desfasurarea vietii in comun a grupului de oameni implicati, va avea repercursiuni pozitive in cadrul acestui proces. Lipsa unei locatii geografice favorabile va duce la disparitia sau slabirea grupului uman respectiv, ceea ce va avea urmari negative si asupra structurii politico-teritoriale ulterioara.

In al treilea rand, un factor important a fost si protectia oferita de mediul natural geografic impotriva posibililor inamici. Un mediu natural care sa ofere un anumit grad de protectie, chiar de “mascare” a prezentei grupului respectiv in teritoriu, va functiona ca un element favorabil in devenirea statala a unui grup uman. Daca acestor factori li se adauga si o serie de conditii climatice favorabile, cu un rol pozitiv in desfasurarea vietii economice si sociale pe un anumit teritoriu, putem sa ne dam seama ca premisele istorice ale aparitiei statelor au functionat inca din cele mai vechi timpuri.

Si totusi, desi foarte multe areale de pe glob raspundeau acestor conditionari, statele, sau macar formele politico-administrative primare, au aparut numai in anumite areale. Acestea au fost legate, de regula, de zone situate in imediata apropiere a fluviilor, in special pe cursurile inferioare , care ofereau pe langa acele conditii climatice amintite mai sus si o serie de terenuri de tip lunca sau delta, extrem de fertile. Sunt ceea ce antropologii numesc “societatile agricole” care au stat la baza aparitiei formelor statale specifice Antichitatii timpuri.

O alta directie de abordare a aparitiei statelor in perioada Antichitatii timpurii ne sugereaza ca acest process extreme de complex ar fi legat de aparitia vietii urbane, primele state fiind, de fapt, state-cetate sau state-oras, forme protourbane de organizare politico-administrativa inchisa.

Indiferent de punctul de vedere pentru care optam , un lucru este cert: aparitia statelor, indiferent ca erau state-cetate sau nu, au avut la baza existenta unor arii central favorabile , care au permis o extindere ulterioara teritoriala, desfasurata in mai multe etape, extindere ce s-a bazat pe existenta unor afiliatii intre indivizii componenti ai grupului respectiv, afiliatii ce ulterior vor deveni etnice.

O prima zona de construire a formatiunilor statale a fost cea delimitata de Marea Mediterana, Marea Neagra, Marea Caspica, Desertul Libiei, Peninsula Arabia si Marea Arabiei. In aceasta zona vor aparea primele formatiuni politico-administrative de tipul oraselor-stat, in mileniul V i.Hr.: Uruk, Babylon, Kis, Nipru, Eridu etc, care vor sta la baza aparitiei unor viitoare regate (Regatul Babylon, Asirian, Hittit, Sumerian, Fenician sau Persan).

In acelasi timp , sau ceva mai tarziu, arealele de la vest de aceasta zona primara , areale situate in nord-estul Africii, vor genera noi forme statale de-a lungul Nilului si la limita cu peninsula Arabiei. Regatul egiptean va cunoaste o evolutie deosebita de-a lungul a doua milenii, modificandu-si permanent hotarele si sfera de influenta. Pentru Egipt, Regatul vechi (2850-2052 i.Hr.), Regatul Mijlociu (2052-1570 i.Hr), Regatul Nou (1570-715 i.Hr.)si Regatul Tarziu (715-332 i.Hr) vor cunoaste transformari politico-administrative si organizatorice care vor influenta nu numai statutul sau statal ci si relatiile cu vecinii, in special cu cei de la rasarit.

Alaturi de aceste procese “interne” de organizare si structurare politica, trebuie sa semnalam o modalitate prin care o forma statala deja constituita se va extinde si va ajunge sa formeze un nou tip de organizare politico-teritoriala: imperiul. Aceasta modalitate este colonizarea. Extinderea prin colonizare va fi specifica si evului Mediu, aducand transformari deosebite pe harta politica a lumii in perioade extreme de variate. Colonizarea este legata nu atat de un fenomen sau proces impus de conducerea politica, ci mai ales de miscarile masive de populatie, care vor purta ulterior numele de procese migrationiste Aceste deplasari pe distante mari, a unor grupuri importante de populatie vor fi prezente de-a lungul istoriei , generand noi reforme de organizare politico-teritoriala, deci participand la modificarea hartii politice a lumii.

Transformarile petrecute in mileniile IV - I i.Hr vor afecta atat lumea cunoscuta cat si zone mai indepartate de arealul “initial”, situate la nord sau la nord-estul Marii Mediteraneene. In acest areal “secundar” va apare la inceputul mileniului I i.Hr, o formatiune politica ce va influenta puternic intreaga civilizatie umana: civilizatia Elena. Ei ii va fi specific un acut proces de colonizare care va ajunge in nord pana la tarmurile Marii Negre , in vest-Peninsula Iberica , in sud-tarmul Nordic al Africii, iar la est –aproape de Caucaz.