Geografie economică - resurse naturale

Tema 1: Repartitia rezervelor de petrol si productiei de petrol

Petrolul este o resursă epuizabilă, fiind o rocă sedimentară caustobiolitică. El se prezintă ca un amestec complex de hidrocarburi solide şi gazoase, dizolvate în hidrocarburi lichide. Sub influenţa presiunilor mari petrolul începe să migreze din zonele de formare spre suprafaţă. De aceea, încă din antichitate, petrolul a putut fi cunoscut şi utilizat în Orientul Mijloci acum 5-6 mii de ani înainte de era noastră sub formă de bitum natural. Din punct de vedere tectonic, zăcămintele petroliere se pot găsi în anticlinale şi domuri. Condiţiile formării hidrocarburilor şi structura geologică permit a determina, cu suficientă exactitate, limitele rezervelor exploatabile. Din rezervele mondiale, 3% deţine Australia, 4% Europa, 5% America Latină, 6% America de Nord, 10% Africa, 17% CSI şi alte state din Asia, iar Orientul Apropiat – circa 55%, având cele mai mari rezerve în Peninsula Arabică.

Rezervele de petrol, cercetate la sfârşitul anilor ’90 ai secolului XX, se evaluau la 270-300 miliarde tone (apreciind pronosticul la 840 miliarde tone). În ultimul timp, s-a observat tendinţa de stabilire precisă a rezervelor de petrol. Dacă la începutul anilor ’80 ai secolului XX ele seextimau, de exemplu, la 80 miliarde tone, în 2007, deja constituiau 168,6 miliarde tone.

Afară de aceasta, mai sunt rezervele de petrol prognozate din izvoarele netradiţionale. Şisturile combustibile şi nisipurile bituminoase (cu smoală) constituie până la 750 miliarde tone. În ceea ce priveşte cererea pentru petrol şi produse petroliere, aceasta a crescut moderat în ţările industriale, înregistrând creşteri importante în ţările în dezvoltare. În ultimii ani oferta mondială de ţiţei a suferit o serie de schimbări semnificative, în urma unor evenimente majore cu caracter mai degrabă politic. Războiul din Golf a determinat scoaterea din funcţiune a unor capacităţi substanţiale de producţie din Kuweit şi Irak, stimulând, în acelaşi timp, apariţia unora noi în alte ţări din OPEC, care să le înlocuiască, dar şi pentru a nu împiedica creşterea economică. Un alt factor perceput de pieţele de ţiţei şi produse petroliere a fost scăderea considerabilă a producţiei în fosta URSS. Acest fapt a determinat stimularea ofertei în alte zone ale lumii. Drept rezultat, au apărut noi capacităţi de producţie într-o serie de alte ţări din afara OPEC. Conform datelor experţilor OPEC, volumul de folosire a ţiţeului în economia mondială în anul 2005 a fost de 83,78 mil. barili/zi sau cu 1,73 mil. barili/zi mai mult decât în 2004.

Conform rezultatelor sondajului internaţional al opiniei publice, cel mai mult îi îngrijorează pe oamenii din lume creşterea preţurilor la petrol. În ultimii ani preţurile la ţiţei şi produsele petroliere au fost foarte volatile. Traiectoria preţului la petrol parcă ar fi o cardiogramă, care exprimă un nivel uniform al ritmului de dezvoltare a complexului energetic global. Către nivelul dinţilor şi adânciturile căderii lor în ultimii treizeci de ani este concentrată atenţia cercurilor de afaceri, a specialiştilor şi consumatorilor de rând.

Astfel, preţurile au crescut în principal, datorită reducerii producţiei OPEC, dar şi în urma unei anticipări a acţiunilor militare în Irak. La începutul anului 2002 preţul ţiţeiului a fost de circa 15-16 USD/bbl, oscilând la sfârşitul aceluiaşi an, între 25 şi 30 USD/bbl. În perioada 2001-2007 preţurile la petrol au fost în creştere (de la 24,44 USD/bbl în 2001 până la 54,52 USD/bbl în anul 2005, la 13.07.2006 - a constituit 75,38 USD/bbl, la sfârşitul anului 2007 – a depăşit 110 USD/bbl, în iulie 2008 ajunsese 150 USD/bbl,, iar la sfârşitul lui octombrie 2008 s-a redus până la 60 USD/bbl. În legătură cu situaţia creată pe piaţa petrolieră mondială, ţările OPEC au hotărât să reducă volumul producerii şi exportului petrolului cu 5%, totodată, adresându-se către ţările non-OPEC exportatoare de petrol să întreprindă aceleaşi măsuri.

Repartitia geografica a exploatarilor petroliere

ORIENTUL MIJLOCIU SI APROPIAT (66,4%) – zacamintele se gasesc, de regula, la adancimi reduse ( in medie, intre 300-2000m), rar depasind 3000m, si sunt constituite in mare parte, din petroluri foarte usoare, deci cu vascozitate redusa. Din aceste motive zona detine recordul mondial la productia pe sonda, iar costul extractiei este foarte redus. De asemenea, cu putine exceptii, zacamintele sunt situate la mica departare de Golful Persic, transportul necesitand cheltuieli reduse. Ele se continua si submarin, astfel ca Orientul Mijlociu detine cea mai mare pondere in extractia submarina mondiala (cca.1/3):

Arabia Saudita – loc I pe glob la productie (404,1mil.t. in 1998)

Zacamintele si exploatarile sunt concentrate in vecinatatea si pe litoralul Golfului Persic. Pe uscat, mari exploatari se fac in campurile petroliere de la Ghawar – cca.216 km , principalele centre de exploatare fiind: Ghawar, Haradh, si Abqaiq.