Geografie fizică generală - mediul temperat continental rece

INTRODUCERE

Climatul este definit ca totalitate a proceselor și fenomenelor meteorologice caracteristice unei regiuni geografice. Insa, datorita anumitor factori care influenteaza aceasta clima precum radiatia solara, , dispunerea si orientarea liniilor majore ale reliefului, raport mare-uscat, existenta curentilor marini, existenta curentilor de vant etc. Toti acesti factori duc la delimitarea climatului in mai multe zone climatice: zona caldă: climatul ecuatorial, climatul subecuatorial, climatul tropical-uscat ( deșert ), climatul tropical-umed; zona temperată: climatul subtropical ( climă mediteraneană ), climatul temperat-maritim, climatul temperat-continental; zona rece, climatul subarctic (subpolar), climatul polar. Insa si unele dintre aceste zone, la randul lor se subimpart in alte regiuni.

Zona temperată indică în geografie cele două zone din emisferele nordică și sudică care sunt cuprinse între latitudinile tropicelor și ale cercurilor polare. Schimbările climaterice generale dintre vară și iarnă în aceste zone sunt treptate, indiferent dacă vremea se încălzește ori că se răcește.

Zona temperată nordică se extinde între Tropicul racului, de la aproximativ 23,5 grade latitudine nordică până la Cercul polar arctic, la circa 66,5 latitudine nordică. Corespunzător, zona temperată sudică se găsește între Tropicul capricornului, situat la 23,5 grade latitudine sudică până la Cercul polar antarctic, la 66,5 latitudine sudică.

Denumirea de zona temperata este generică și vagă, întrucât în cadrul larg al "climatului temperat" există o multitudine de climate tipice, atipice sau specifice, care sunt grupate în general în climat temperat continental și climat temperat oceanic (sau maritim).

Climatul temperat continental este de obicei situat în interiorul continentelor, unde există suprafețe mari de uscat în toate direcțiile, deși alteori este determinat de orientările lanțurilor muntoase. Masa mare de uscat amplifică efectul climatului continental atât în absorbția cât și în pierderea căldurii. Spre exemplu, în Asia, Siberia, Mongolia și Asia Centrală ilustrează foarte clar rolul maselor mari de uscat în definirea climatului temperat continental tipic. Celălalt factor determinant îl reprezintă lanțurile muntoase înalte, care rețin umiditatea transportată de nori. Spre exemplu, în America de Nord, din cauza orientării lanțului Munților Stâncoși de la nord spre sud-vest și sud-sud-vest, toate zonele situate la est de aceștia au climă temperat continentală, din cauza barieriei naturale a Stâncoșilor. Ca un contraexemplu se poate menționa lanțul Alpilor, care deși suficient de înalt, fiind orientat de la vest la est, nu blochează accesul masiv al umidității oceanice înspre interiorul continentului european.

Proiectul se orienteaza spre caracterizarea mediului temperat continental rece, atat din punct de vedere al climei, cat si al reliefului, al solului, al faunei, al vegetatiei si al hidrologiei. Realizarea acestui proiect reprezinta un prilej de informare, sperand sa aduca la cunostiinta tuturor date cat mai exacte si mai coerente.

CAPITOLUL 1- Elemente generale

Regiunile naturale temperat continentale reci cuprind zona desfasurata de la 45˚ latitudine nordica, pana la Cercul Polar.

Se desfasoara pe terioriul Americii de Nord si Eurasia, incluzand atat campii si podisuri joase, cat si munti cu inaltimi medii ( Scandinavia, Siberia)

Pe teritoriul Americii de Nord, regimul temperat continental rece se face resimtit in cea mai mare parte a Canadei si Alaskai, precum si intr-o regiune nordica a Statelor Unite. In ceea ce priveste Eurasia, in Europa se evidentiaza pe aproximativ intreg continentul, exceptand partea sudica si nord-vestica, iar in Asia, cea mai mare parte din Rusia, Coreea de Nord, precum si nordul Kazahstanului si Mongoliei.

In latitudine, America de Nord se intinde intre 83˚39’ latitudine nordica (Insula Ellesmere) si 16˚ latitudine nordica (istmul Tehuantepec). Capul Murchison din Penisnula Boothia este situat la 71˚51’ latitudine nordica. Asadar, extremitatea nordica a continentului se intinde pana la regiunea ghetarilor persistente, iar la sud, continentul inainteaza pana la zona tropicala. In longitudine, continentul se intinde de la Capul Printului Wales, din Alaska (168˚ longitudine vestica), pana la Capul Charles din Peninsula Labrador (55˚40’ longitudine vestica).

Aflata in mijocul zonei temperate de nord, cea mai mare a continentului fiind cuprinsa intre 35˚ si 60˚ latitudine nordica, Europa este al saselea continent ca suprafata. Europa se desfasoara pe circa 35˚ latitudine (intre Insula Creta la 35˚ latitudine nordica si Capun Nord din Insula Magero situat la 71˚ latitudine nordica pe circa 4000 km in linie dreapta. In longitudine, Europa se intinde pe 75˚, intre 9˚ longitudine vestica ( Capul Sao Vicente) si 65˚ longitudine estica (Muntii Ural).

Situata intre 11˚ latitudine sudica (Insula Roti din Arhipelagul Malaez) si 79˚14’ latitudine nordica (Capul Celuskin). Asia se desfasoara latitudinal pe aproximativ 79˚, ceea ce inseamna 7800 km. In longitudine se extinde intre 26˚ longitudine estica (Capul Baba din Anatolia) si 169˚40’ longitudine estica (Capul Dejenev din Peninsula Ciucilor), ceea ce inseamna ca se desfasoara pe o distanta de circa 10.000 km in directia V-E.

In peisaj se impun padurile de conifere compacte. Spre Sud si mai ales catre Atlantic sau Pacific, acestea sunt in amestec cu cele de foioase, iar la altitudini mai mari trec, prin ceea ce se numeste silvotundra, la regiunea rece, polara. Aceste aspecte, ca si caracteristicile celorlalte componente naturale, sunt o consecinta a climatului rece continental, dar care, datorita extensiunii acestei regiuni, sufera nuantari in raport cu caracteristicile meselor de aer. Sunt frecvente masele de aer polar maritime si arctice, care se continentalizaeaza pe masura stagnarii sau deplasarii lente catre Estul Europei sau Centrul Asiei.