Grupa Montană Fagăraș

Prin întinderea sa uriaşă, prin măreţia crestelor ce ating cele mai mari altitudini din ţara noastră şi care prezintă un accentuat caracter alpin, Masivul Fagaras alcatuieste una din cele mai reprezentative regiuni de munte din intreg lant al Carpatilor romanesti.

Masivul Fagaras este cuprins intre Defileul Oltului si poalele Pietrei Craiului (Curmatura Foii 1343m ), formand o coama puternica a carei inaltime se mentine, pe o mare distanta, la peste 2200 m. Deoarece Ţara Făgăraşului este drenată de cursul mijlociu al Oltului, este cunoscută şi sub numele de Ţara Oltului. Acest teritoriu constituie o unitate etnoistorică şi geografică.

La N masivul se margineste cu Depresiunea Fagarasului, iar catre S se prelungeste pana in depresiunile subcarpatice ale Campulungului, Argesului si Sălătrucului.

In partea extrem sudica, Masivul Fagaras prezinta un al doilea sir de culmi (fara continuitate) ce se desprind din creasta principala; Dintre ele cele mai importante sunt: Cozia, Fruntile, Iezer – Papusa etc. (enumerare facuta de la E la V).

Culmile din partea nordică sunt cu mult mai scurte și mai abrupte decât cele din partea sudică, care sunt foarte lungi și domoale.

Muntii Făgăraşului fac parte, prin localizarea teritorial – administrativă, din aria judeţelor Braşov şi Sibiu. Partea sudică a crestei alpine a munţilor Făgăraş, pe linia cumpenei apelor, aparţine judeţului Argeş.

Alcătuirea geologică este relativ simplă – roci cristaline cu grad diferit de metamorfozare (în partea centrală precumpănesc cele mezometamorfice, pe când, spre nord de acestea, cele epimetamorfice) între care: micaşisturi, şisturi sericitoase, gnaise, etc.

Specificul reliefului Munţilor Făgăraşului este dat de prezenţa crestei principale de tip custură

glaciară cu orientare est – vest pe o lungime de aproximativ 70 km, altitudinile mari ale vârfurilor piramidale, masivitate şi extinderea reliefului glaciar. Asimetria morfologică a celor doi versanţi se reflectă în principalele caracteristici ale componentelor cadrului natural.

Astfel, versantul nordic se prezintă sub forma unui abrupt care impune o energie de relief de peste 600 m, circurile glaciare s-au deformat sub creasta principală, văile glaciare sunt mai scurte, suprafeţele de nivelare puţin extinse, pragurile glaciare au denivelări puternice şi morene puternic fragmentate. De-a lungul crestei principale sunt prezente şase vârfuri cu altitudini de peste 2500 m: Dara 2500 m, Vânătoarea lui Buteanu 2507 m, Lespezi 2522 m, Viştea Mare 2527 m, Negoiu 2535 m, Moldoveanu 2544 m, cu un grad ridicat de atractivitate turistică. Văile de pe versantul nordic sunt orientate în general sud– nord au un profil transversal în „U” larg deschis în sectorul glaciar devenind în „V” în sectorul montaninferior. Profilul longitudinal este caracterizat de frecvente rupturi de pantă de ordin structural şi petrografic, prezente de obicei în sectorul glaciar.

Alte 33 de vârfuri sunt mai înalte de 2400 m, au creste foarte înguste, şei încadrate de versanţi

prăpăstioşi. Este cea mai întinsă (aproape 50 km) creastă alpină carpatică, situaţie ce atrage un număr mare de turişti. De o parte şi de alta a acesteia, se desfăşoară interfluvii orientate spre depresiunea Făgăraşului, interfluvii scurte de 6-8 km ce cad rapid în mai multe trepte mai mult sau mai puţin extinse. De aici asimetria netă în desfăşurarea reliefului Făgăraşului. Nivelul superior este la peste 2000 m, este alcătuit din creste uneori extrem de înguste, cu multe vârfuri, şei şi versanţi prăpăstioşi îmbrăcaţi în grohotişuri. Al doilea nivel se dezvoltă de la 1400 – 1800 m, fiind format din vârfuri şi platouri bine împădurite. Ultimul nivel, între 1200 – 1400 m, este reprezentat de culmi prelungi, bine împădurite.

Potenţialul turistic natural

Potentialul turistic cu valoare peisagictica a reliefului (potentialul morfo-turistic)

Atractivitatea unui peisaj reprezintă importanţa acordată acestuia de către vizitatori, evaluată pe baza percepţiei umane asupra frumuseţii intrinsece a principalelor elemente de mediu: relief, ape, vegetaţie şi faună. Prin combinarea atributelor acordate acestora se poate defini atractivitatea intrinsecă a peisajului natural sau a peisajului cu aspect natural (USDA, 1995).

In Muntii Fagaras, creasta nordica,principala ce se desfasoara pe directia est-vest, pe o lungime de 60 de km, prezinta un caracter asemanator cu cea din Muntii Rodnei, doar ca crestele secundare de tip contrafort sunt mult mai numeroase, mai fragmentate – spectaculoase, demonstrand intensitatea mult mai mare a glaciatiei.

Procesele periglaciare ulterioare au accentuat fragmentarea atat a crestei principale cat si a celor secundare, iar sectoarele de custura, mult mai numeroase, prezinta in arealul acestora forme de relief dominante, precum: Turnurile Podragului, Turnurile Arpaselului, Paltinu, Acele Cleopatrei, Strunga Dracului. In masivul secundar sud estic Iezerul se impugn sectoare de custura, prezentand o fragmentare maxima in Coltii Cremenei si Coltii lui Andrei.

In masivul Fagaras se afla 35 de pesteri, printre care amintim: cea mai înalta pestera din tara situata la altitudinea de 2506 m care prezinta în interior gheata, cea mai dezvoltata si ramificata în sisturi pestera din tara care ocupa si locul 7 în lume ca dezvoltare.