Grupa Munților Bucegi

România dispune de toate condiţiile naturale pentru a deveni una din cele mai importante destinaţii turistice europene. În cadrul potenţialului turistic al României, zona montană se distinge de celelalte zone turistice prin complexitatea şi varietatea atracţiilor sale: peisaje deosebit de pitoreşti, multitudinea de forme de turism ce pot fi practicate etc.

În Romania, zona montană este reprezentată de Munţii Carpaţi,în cadrul acestora remarcându-se o mare diferenţiere între masivele montane, după valoarea şi complexitatea de potenţial sau preponderenţa unor anumite componente care dau notă turismului montan. Fiecare dintre cele trei grupe montane se caracterizează printr-o serie de aspecte specifice. Cele trei mari unități carpatice aflate pe teritoriul României sunt: Carpaţii Orientali (Răsăriteni), Carpaţii Meridionali, Carpaţii Occidentali.

În ceea ce priveşte grupa Carpaţilor Meridionali, aceştia se remarcă prin varietatea peisagistică, prin peisaje alpin-glaciare şi calcaroase şi prin multiplele lacuri glaciare . Munţii Meridionali se împart în 4 grupe:

1.Grupa Munţilor Bucegi

2.Grupa Muntilor Făgăraş

3.Grupa Munţilor Parâng

4.Grupa Munţilor Retezat-Godeanu

În cadrul Carpaţilor Româneşti o importanţă aparte o reprezintă Munţii Bucegi.

Grupa acestor munţi cuprinde următoarele unităţi fizico-geografice: Munţii Bucegi care au cea mai mare altitudine în Vf. Omu (2505 m); Munţii Leaota, cu altitudini de 2133 m în vârful Leaota; Munţii Piatra Craiului, cu maximă altitudine de 2238 în Vf. Omu (Baciului); Măgura Codlei (1292 m), în extremitatea vestică a Depresiunii Braşov. Din această grupă fac parte şi zonele depresionare: Culoarul Rucăr-Bran(1290m), unde se află pasul Giuvala (1240 m), situat între Piatra Craiului şi Munții Bucegi-Leaota; Culoarul Prahovei care formează limita estică a grupei.

Munţii Bucegi sunt consideraţi leagănul turismului montan românesc datorită poziţiei şi frumuseţii peisajelor, atracţiile turistice naturale, domeniul schiabil, reprezentând una dintre destinatiile preferate ale turiştilor.

Aşezare şi limite. Această grupă montană, cu o suprafaţă de circa 300 km2 , se află în extremitatea estică a sectorului Carpaţilor Meridionali. La nord sunt delimitaţi de Depresiunea Braşov, la sud de Subcarpaţii Curburii,la est de Valea Prahovei,iar la vest de Valea Dâmboviţei ce străbate culoarul Rucăr-Bran. Limitele acestei unități sunt conturate de abrupturi tectonice și structurale pe care vegetația,solurile și modul de utilizare a terenurilor le accentuează.

Relief. Desfăşurat sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudică,Masivul Bucegi este delimitat de abrupturi ce depățășesc frecvent 1000m față de zonele limitrofe.Situată între Valea Prahovei și cea a Ialomiței, culmea principală a Bucegilor este caracterizată în primul rând prin formele sale de relief puternic contrastante: versantul prahovean (abrupt şi stâncos, cu o diferenţă de nivel de 500–900 m) şi platoul Bucegilor(podiş înalt, având altitudini cuprinse între 1600–2400 m şi o înclinare de la nord către sud).

Grupa Munţilor Bucegi s-a format odată cu sectorul Carpaţilor Meridionali şi al întregului lanţ carpatic, în timpul orogenezei alpine care a ţinut din Cretacic până la începutul Cuaternarului. Catena carpatică s-a definitivat în timpul Erei Neozoice, în urma ultimelor faze ale orogenezei alpine. Carpaţii Meridionali, deci şi grupa Bucegilor, au fost înălţaţi în bloc, cu cca 1000 m, la sfârşitul Neogenului şi începutul Cuaternarului.În Masivul Bucegi ,litologia are o influență deosebită in peisaj. Cel mai reprezentativ este relieful carstic din lungul Ialomiței unde se desfăşoară în calcare cheile:Zănoaga Mică,Zănoaga Mare,Urşilor,iar intre ele formaţiuni marnoase şi argiloase.

Calcarele şi conglomeratele dau un pitoresc specific Bucegilor. Caracteristice sunt şi cele trei etaje de platforme netede şi uşor ondulate: platforma Borăscu, cu pajişti alpine folosite vara pentru păşunatul oilor; platforma Râu este, mai neregulată ca nivelare; platforma Gornoviţa sau a Predealului, cu fâneţe şi aşezări omeneşti permanente şi sezoniere.

Relieful glaciar din Muntii Bucegi este concentrat pe vaile din jurul Varfului Omu și este constituit din văi glaciare și circuri.În abruptul estic, cel dinspre Valea Prahovei, se remarcă circurile glaciare din Valea Cerbului .

Clima Altitudinile,masivitatea,configuraţia văilor şi a interfluviilor,ca şi poziţia în extremitatea estică a Carpaților Meridionali explică particularitățile climatice și,implicit,reflexul lor în peisajul Masivului Bucegi.Un prim aspect este legat de etajarea climatică. Astfel,la Vârful Omu,temperatura medie anuala este de -2,5 grade C, la Sinaia de 3,7 grade C,iar la Predeal de 4,9 grade C . Inghetul are o frecventa mare ,fiind posibil in tot cursul anului la altitudini de peste 1800m unde si numarul zilelor cu inghet si fara inghet este egal.

Precipitatiile sub forma de zapada sau ploaie pot cadea in oice anotimp al anului, dar cu frecvente diferite. La Varful Omu suma anuala a precipitatiilor este, in medie, de 1277,6 mm. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad în luna Iulie, a cărei medie este de 168,5 mm şi cele mai mici in lunile octombrie şi noiembrie cand se inregistrează 52,9 mm.

Legat de precipitaţii şi de existenţa norilor, s-a calculat că, în medie, în regiunea de munte sunt anual sub 40 zile cu cer senin si peste 140 zile cu cer acoperit.

Vânturile au frecvent o intensitate foarte mare,la Vf Omu vânturile puternice deţin în medie circa 40%,cele moderate circa 54%,adierile slabe circa 6%; viteza medie este de 8m/s; pe vaile adapostite se inregistreaza 2m/s,pe culoarul Prahovei 3m/s; iarna,in zonele expuse ,viteza vantului depaseste 60m/s..

Ape:

Dispunerea reliefului şi regimul anual al precipitaţiilor fac din masivul Bucegi un adevărat castel de ape. Principalele artere hidrografice sunt: Ialomiţa, care formează un bazin simetric (suprafața, la uzina hidroelectrica Dobreşti, 122 km pătraţi şi debit mediu 2,87 metri cubi/s); Prahova, prin afluenţii săi deţine cea mai mare suprafaţă din Bucegi (259 km pătrați, debit 4,6 metri cubi/s la Sinaia; periferia nordică este drenată de o serie de văi (Glăjăria, Mălăeşti, Morarului, Ţigăneşti etc.) Dâmboviţa şi Bârsa. Resursele de apă ale Masivului Bucegi sunt totuşi mari, având în vedere faptul că precipitaţiile se înscriu între 1100 mm la cele mai mari altitudini şi 900 mm la periferie, iar zăpezile sunt abundente (5 – 6 luni pe an). Periferia masivului este marcata de izvoare, ceea ce explică continua adâncire a văilor și creșterea sensibilă a debitelor.

Lacuri

Lacul Bolboci (lac de acumulare)este un lac de baraj natural în Masivul Bucegi ,pe râul Ialomiţa ,cu un volum utilde 13 milioane m³ .

Lacul Scropoasa(lac galciar) este un lac de baraj artificial construit în anul 1929 în scopuri hidroenergetice .Lacul este situat la altitudinea de 1197m ,adâncimea maximă 15m şi ocupă o suprafaţă de5,7ha.