Hazarde tehnologice din zona Europei de Sud

I. Introducere

Adeseori activităţile sociale şi economice ale unor grupări umane pot fi tulburate de efectele tragice ale unor fenomene naturale. În plus, unele activitţăi umane scăpate de sub control pot avea urmări dezastruoase asupra unor colectivităţi de oameni.

Se pot produce în acest fel dereglări distructive şi brutale ale unui sistem, a unei anumite situaţii prestabilite. Apărute de regulă, în mod brusc, aceste dereglări pot fi urmate de crearea unui număr mare de victime omeneşti, a unui volum mare de distrugeri de bunuri şi valori materiale. Evenimentele datorate declanşării unor tipuri de riscuri,din cauze naturale sau provocate de om ,generatoare de pierderi umane,materiale sau modificări ale mediuluisi care prin amploare, intensitate şi consecinţe ,ating sau depăţesc nivelurile specifice de gravitate stabilite prin regulamentele privind gestionarea situaţiilor de urgenţă poartă denumirea de dezastre.

Hazardele tehnologice sunt produse de erorile de proiectare ale instalaţilor industrial, de gradul ridicat de uzură al acestora şi de managementul defectuos al interprinderilor. Unele accidente sunt însoţite de victime umane şi de poluarea mediului, sunt cauzaute de transportul substanţelor periculoase. Sunt şi situaţii în care accidentele tehnologice, cum sunt ruperile de baraje sau exploziile unor instalaţii sunt iniţiate de cause natural având loc o succesiune de evenimente extreme complexe sub formă de reacţii în lanţ.

Această categorie include o gamă largă de accidente, declanşate de om cu sau fără voia sa, legate de activităile industriale, cum sunt exploziile, scurgerile de substance toxice, poluarea accidentală, etc. Asemenea hazarde sunt mai frecvente în industriile chimică şi metalurgică, mai ales în prima, datorităemisiilor de substane nocive în procesul de producie şi cantităilor mari de deşeuri care afectează mediul.

Optimizarea mediului, protecţia şi conservarea lui poate fi făcută numai după identificarea surselor de poluare, a cauzelor şi posibilităilor de eliminare a acestora. Amplasarea obiectivelor industriale sau economice în văi adânci şi depresiuni, în care se manifestăfrecvent fenomene meteorologice cum sunt calmul atmosferic şi inversiunea termică, conduce la stagnarea şi cumularea poluanţilor şi, în final, la realizarea unor concentraţii periculoase.

II. Cadru natural

Europa este considerată leagănul unei civilizaţii de 5 milenii, unde au trăit iluştri gânditori în domeniul ştiinţei, tehnicii, literaturii şi artei, care au contribuit la progresul întregii omeniri. Europenii au deschis epoca marilor descoperiri geografice şi tot ei au pătruns primii în spaţiul cosmic. Influenţa culturală şi civilizatoare a europenilor s-a făcut resimţită în toate colţurile Terrei. Actualmente Europa dispune de o natură variată, populaţie numeroasă, ştiinţă, tehnică şi economie înaintată.

Privită în cadrul unităţii continentale a Eurasiei, Europa are înfăţişarea unei peninsule uriaşe ce înaintează în Oceanul Atlantic. Ea se întinde de la munţii Ural şi până la Oceanul Atlantic (Capul Roca) şi din Marea Mediterană până la Oceanul Arctic (Capul Nordkyn). De la nord la sud continentul se întinde pe o distanţă de circa 4000 km, iar de la vest la est de circa 6000 km.

Europa este situată în întregime în emisfera nordică. Ţărmurile Europei sunt puternic crestate, formând numeroase mări, golfuri, peninsule şi insule. Cele mai importante peninsule din sudul Europei sunt: Peninsula Iberica, Peninsula Italica (Apenină), Peninsula Balcanică şi Peninsula Crimeea.

Partea nordică este scaldată de marile Oceanului Arctic: Marea Norvegiei, Marea Barents, Marea Albă. Sudul Europei este scăldat de apele mărilor Mediterană, Neagră şi Azov. Marea Mediterană este împărţită în mările: Ligurică, Tireniană, Adriatică, Ionică şi Egee. Ultima comunică cu Marea Neagră prin doua strâmtori: Dardanele şi Bosfor. Spaţiul dintre aceste două strâmtori îl formează Marea Marmara. La vest continentul este scăldat de marile Oceanului Atlantic: Marea Mânecii, Marea Nordului şi Marea Baltică. Marea Baltică a înaintat adânc în interiorul Europei, formând golfuri mari: Golful Botnic, Golful Finic şi Golful Riga. Între Marea Norvegiei şi Marea Baltică este aşezată cea mai întinsă peninsulă din Europa Peninsula Scandinavică. Trecerea din Marea Nordului în Marea Baltică este parţial barată de Peninsula Iutlanda.