Imperiul Soarelui

Regiunea universului in care se afla Pamantul depinde de Soare. Din acest motiv ea se numeste sistemul solar. Acesta cuprinde Soarele, planete, comete, meteoriti si pulberi.

Soarele

Soarele este steaua cea mai apropiata de Pamant. Acesta este motivul pentru care astronomii au studiat-o mai mult decat pe celelalte. Astfel, ei ii pot cunoaste compozitia si modul in care actioneaza asupra planetei noastre.

Planetele si asteroizii

Principalele corpuri ale sistemului solar sunt cele care, asemenea Pamantului, se invartesc in jurul Soarelui si reflecta lumina acestuia ; ele se numesc planete. De la cea mai apropiata de soare pana la cea mai indepartata, cele noua planete sunt : Mercur, Venus, Pamant, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, si Pluto. Cinci dintre acestea pot fi urmarite pe cer cu ochiul liber, si din acest motiv, au fost Observate inca din Antichitate, pe timpul verii : Mercur, Venus, Marte, Jupiter si Saturn. Celor noua planete principale li se adauga o multime de planete mici numite asteroizi, majoritatea concentrate intre Marte si Jupiter. Diametrul celui mai mare asteroid Ceres este de aproximativ de 1000 km. Diametrul celui mai mic nu depaseste cateva sute de metri. Soarele exercita asupra planetelor o atractie puternica pentru ca este de aproape de 1000 de ori mai greu decat toate planetele la un loc.

Sateliti, comete si meteoriti

Cele mai mari dintre planete sunt la randul lor inconjurate de sateliti : este cazul Pamantului si al satelitului sau Luna. Din sistemul solar mai fac parte cometele, mici astri formati din roci si gheata care atunci cand se apropie de Soare degaja mari cantitati de gaz si pulberi. Ciocnirea unor asteroizi si divizarea lor in comete care se apropie prea mult de Soare sau de planetele mari dau nastere unor fragmente de dimensiuni diferite. Aceste fragmente circula in spatiul interplanetar si sfarsesc prin a cadea pe suprafata planetelor sau a satelitilor lor : ele sunt meteoritii.

Dimensiunile sistemului solar

Planetele sunt repartizate in jurul Soarelui intr-o zona in forma de disc, cu o raza de aproximativ 6 miliarde de kilometri, pe care lumina Soarelui o strabate in sase ore. Chiar daca ar parea intins, la scara Universului, adica a intregii lumi sistemul solar este cu adevarat minuscul. Situat la circa 150 de milioane km de planeta noastra Soarele ne apare pe cer ca un disc orbitor. Lumina lui ajunge la noi in 8 minute. Ea acopera lumina tuturor celorlalti astri. Traversata de razele sale luminoase, atmosfera terestra da cerului frumoasa culoare albastra. Sa presupunem ca am reduce Soarele la dimensiunea unei portocale : la aceasta scara Pluto nu ar fi decat o gamalie de ac care s-ar invarti la o distanta de 400 m de porocala, iar steaua cea mai apropiata s-ar situa la 3000 km de portocala ! Vazut de pe Pluto de la o distanta de aproximativ 40 de ori mai mare decat cea care il separa de Pamant, Soarele apare doar sub forma unei stele stralucitoare sub un cer vesnic negru.

Istoria sistemului solar

Timp de secole s-a crezut ca Pamantul sta nemiscat in centrul Universului, iar Soarele si planetele se invartesc in jurul lui. Acesta este sistemul lumii dupa cum il descria savantul grec Ptolemeu in secolul al II-lea i. Cr. In secolul al XVI-lea astronomul polonez Copernic a afirmat ca Pamantul si celelalte planete se invartesc in jurul Soarelui. Dupa inventarea lunetei, in secolul urmator s-a putut dovedi ca el avea dreptate.

Prin studierea planetelor si a stelelor astronomii au putut sa reconstituie istoria sistemului solar si sa prevada viitorul acestuia.

Formarea sistemului solar

Soarele s-a format intr-un imens nor de gaz si pulberi. Din motive inca putin cunoscute, poate in urma unei perturbatii create de explozia unei stele mai mari, situate destul de aproape acest nor a inceput sa se prabuseasca sub propria greutate si sa se invarteasca pe loc. Putin cate putin a luat forma unui disc mai dens si mai cald in centru decat spre exterior. Apoi, in centrul discului, materia a devenit suficient de densa si de calda ca Soarele sa inceapa sa straluceasca : aceasta s-a petrecut in urma cu 4.6 miliarde de ani. In imensul nor de gaz si pulberi particulele solide s-au aglomerat in mod progresiv, pe parcursul a mai putin de 100 milioane de ani