Încadrarea Județului Teleorman în Regiunea de Dezvoltare Sud

Regiunea de Dezvoltare Sud

Caracteristici demo-geografice

Regiunea sud este situată în partea de sud a României, având o suprafaţă de 34.453 (34.489 ) km (14.45 % din suprafaţa României), corespunzătoare judeţelor Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova şi Teleorman. În partea de sud , regiunea se învecinează cu Bulgaria. Relieful regiunii este caracterizat de predominanţa formelor de relief de joasă altitudine: câmpii şi lunci - 70,7%, dealuri - 19,8% şi doar 9,5 % munţi .

Populaţia totală a celor şapte judeţe componente era, în 2005, de 3.342.042 locuitori, reprezentând 15,4% din populaţia României. Densitatea populaţiei este de 96,6 loc/km valoare superioară mediei pe ţară (90,7 loc/km). Gradul de urbanizare este de 41,7%, sub media pe ţară, explicabil prin faptul că, exceptând judeţul Prahova, majoritatea populaţiei trăieşte în mediul rural.

Regiunea Sud are o reţea de localităţi alcătuită din 48 de oraşe (din care 16 municipii), 517 comune şi 2018 de sate. Cele mai multe oraşe (32) au sub 20.000 de locuitori, multe dintre acestea cu o infrastructură deficitară, apropiată de cea a zonelor rurale. Numai 2 oraşe au peste 100.000 de locuitori (Ploieşti şi Piteşti). Distribuţia teritorială arată o concentrare mai mare a oraşelor în judeţul Prahova (14) şi mai redusă în Giurgiu .

Forţa de muncă şi migraţia

Ponderea populaţiei ocupate era, în 2005, de 35,7% din populaţia regiunii, sub media pe ţară (38,8%), valorile cele mai ridicate înregistrându-se în Argeş (39%) şi Teleorman (37,7%), în celelalte judeţe valorile fiind cuprinse între 31 şi 37%.

Gradul de ocupare a populaţiei pe sectoare de activitate, la nivel regional, indică o pondere ridicată, dar în descreştere, a populaţiei ocupate în agricultură (39,7%) şi o pondere relativ scăzută a celei ocupate în industrie (23,7%) şi servicii (36,6%). Judeţele sudice ale Regiunii sunt preponderent agricole, cu o pondere ridicată a populaţiei ocupate în agricultură: Teleorman, Giurgiu (59,4 % şi 57,5%), Călăraşi (51,5%). Judeţele Prahova şi Argeş se caracterizează printr-o pondere ridicată a populaţiei ocupate în industrie şi servicii.

În cea ce priveşte rata şomajului, la 31 decembrie 2005, aceasta era de 7,4% la nivelul regiunii, evidenţiindu-se aceeaşi diferenţiere între sudul şi nordul regiunii, cele mai ridicate rate ale şomajului înregistrându-se în judeţele Ialomiţa (12,1%) şi Călăraşi (9%), iar cele mai reduse în judeţele Argeş (5,2%) şi Giurgiu (5,6%). Lipsa locurilor de muncă în zonele rurale determină o masivă plecare către Bucureşti şi migraţia tinerilor către Europa de Vest, astfel încât satele şi oraşele mici se depopulează.

Economia regională

În 2004, Regiunea sud înregistra o valoare a PIB de 2447 euro/locuitor, situată sub media pe ţară (2932,8 euro/locuitor), la nivel judeţean, cele mai mari valori înregistrându-se în judeţele Argeş – 3071 euro/locuitor şi Prahova – 2696,9 euro/locuitor, iar cea mai redusă în Călăraşi – 1748,2 euro/locuitor. Trăsătura esenţială a Regiunii Sud este reprezentată de împărţirea acesteia în două sub-arii cu caracteristici geografice şi socio-economice diferite.

Partea de nord a Regiunii (judeţele Argeş, Dîmboviţa şi Prahova) se caracterizează printr-un grad ridicat de industrializare,Prahova deţinând locul 1 pe ţară în ceea ce priveşte producţia industrială. Principalele probleme cu care se confruntă acest areal sunt legate de declinul unităţilor industriale, care a generat o rată ridicată a şomajului. Închiderea unor unităţi industriale în zonele monoindustriale a determinat apariţia unor grave probleme economice şi sociale, în special în zonele urbane monoindustriale: Mizil, Moreni, Plopeni, Urlaţi, Costeşti şi Câmpulung-Muscel.

Partea sudică a Regiunii (judeţele Călăraşi, Giurgiu, Ialomiţa şi Teleorman) este o zonă tradiţional subdezvoltată, reprezentând al doilea buzunar de mare sărăcie în România (primul pol fiind cel din Regiunea Nord - Est). Ea se caracterizează prin preponderenţa populaţiei ocupate în agricultură. De altfel, suprafaţa judeţelor componente este reprezentată în întregime de câmpie. În anii ‘70, întreaga zonă a cunoscut o dezvoltare industrială artificială.

În prezent, suportă impactul sever al procesului de tranziţie spre economia de piaţă, prin închiderea majorităţii unităţilor industriale reprezentative. Această situaţie caracterizează toate reşedinţele de judeţ, precum şi arealele adiacente ale oraşelor Turnu Măgurele, Zimnicea, Alexandria, Videle, Giurgiu, Olteniţa, Călăraşi, Slobozia şi Feteşti.

Infrastructura

Transport

Regiunea dispune de o reţea de drumuri publice europene, naţionale şi judeţene cu o lungime de 12.000 km (15 % din totalul naţional) şi o reţea feroviară de 1225 km (11,4% din reţeaua naţională). Dunărea, arteră fluvială europeană, înlesneşte legăturile acestei regiuni cu principalele oraşe din bazinul său hidrografic.

În ceea ce priveşte transportul rutier, regiunea beneficiază de o bună deschidere internă şi internaţională, asigurată de 5 drumuri europene (E574, E81, E70, E85 şi E60) şi de autostrăzile A1 (Bucureşti - Piteşti) şi A2 (Bucureşti – Constanţa, aflată parţial în exploatare), însă doar 29,2% din totalul drumurilor publice sunt modernizate. La nivel judeţean, cele mai ridicate ponderi ale drumurilor publice modernizate se înregistrează în judeţele sudice: Călăraşi (40%) Teleorman (39,1%). Procentele ridicate din aceste judeţe se datorează ponderii mai mari pe care le au drumurile naţionale în totalul drumurilor publice, în sudul regiunii (peste 23%), comparativ cu nordul acesteia (sub 20%). Mai precis, în judeţelenordice (Argeş, Dâmboviţa şi Prahova), pe lângă drumurile naţionale care traversează judeţele, există o reţea mai densă de drumuri judeţene şi comunale (de regulă mai puţin modernizate decât cele naţionale), comparativ cu sudul regiunii. Această explicaţie este sprijinită de densitatea mai ridicată a drumurilor publice înregistrată în judeţul Argeş – peste 44 km/100kmp, faţă de cea din judeţele sudice – sub 27 km/100kmp.

Regiunea dispune de o reţea dezvoltată de transport feroviar, teritoriul acesteia fiind străbătut de magistralele feroviare I (Bucureşti-Timişoara), II, III, IV, V si VI (traseu comun până la Ploieşti), VII (Bucureşti-Galaţi), VIII (Bucureşti-Constanţa) şi IX (Bucureşti-Giurgiu).

Regiunea sud beneficiază şi de avantajul oferit de principala arteră fluvială de navigaţie europeană, Dunărea, însă puţin folosită ca urmare a reducerii capacităţilor industriale ale oraşelor porturi şi lipsei transportului naval de călători.

Utilităţi publice

Străzile orăşeneşti au o lungime de 3.605 km (14,0% din totalul naţional), din care 58,1% sunt modernizaţi, pe judeţe, cea mai mare pondere de străzi orăşeneşti modernizate înregistrându-se în judeţul Argeş (81,7%), iar cea mai scăzută în Ialomiţa (37,7%).

Apa potabilă pentru alimentarea localităţilor din regiune provine din captările apelor de suprafaţă şi a apelor subterane, 56,1% din numărul total de localităţi din regiune beneficiind de alimentare cu apă (din care 47 oraşe). Pe judeţe, apar discrepanţe puternice, astfel dacă în judeţele Prahova şi Argeş peste 70% din localităţi au instalaţii de alimentare cu apă, în Teleorman ponderea scade sub 20%.

Caracteristic reţelei de alimentare cu apă în special din mediul urban, este faptul că unele conducte prezintă un grad avansat de degradare şi uneori de subdimensionare în comparaţie cu volumul de apă solicitat în prezent.

Reţelele de canalizare a apelor uzate menajere sunt prezente în doar 15,9% din numărul total

de localităţi, printre care şi în cele 45 de oraşe ale regiunii, însă în numeroase situaţii aceste instalaţii sunt slab dezvoltate, subdimensionate şi în mare parte degradate. Intra regional, doar judeţul Prahova (34,6%) depăşeşte media naţională (21,8%), celelalte judeţe înregistrând ponderi mai mici de 20%. Epurarea apelor uzate menajere constituie o altă problemă majoră, generată de utilizarea în cele mai multe cazuri, a unor echipamente şi tehnologii depăşite.

Reţeaua de gaze naturale existentă în regiune asigură alimentarea doar a 22,3% din localităţile regiunii şi a 77% dintre oraşe. Distribuţia teritorială a localităţilor alimentate cu gaze naturale, arată diferenţierea clară dintre nord şi sud, cele trei judeţe nordice concentrând 88,8% dintre localităţile care beneficiază de acest tip de infrastructură.

Distribuţia energiei termice în sistem centralizat este prezentă cu precădere în centrele urbane şi se află în declin în ultimii ani, datorită costurilor ridicate de producţie şi transport. Ca urmare, o parte tot mai însemnată a populaţiei preferă sistemele individuale de încălzire, mai mici, mai performante şi mai eficiente. La nivelul anului 2005, existau sisteme publice de distribuţie a energiei termice în doar 26 dintre localităţile regiunii (dintre care 20 localităţi urbane), concentrate în mod deosebit în judeţele Argeş, Prahova şi Teleorman.