Interfața urban rural în contextul dezvoltării zonei metropolitane Timișoara

1. Aşezarea şi componenţa zonei metropolitane. Criterii de delimitare existente şi propuse.

Oraşul este un sistem teritorial deschis, a cărui apariţie şi evoluţie este influenţată de spaţiul înconjurător şi pe care îl influenţează în cadrul a ceea ce a fost numit, în studiile de specialitate, hinterland. Oraşul joacă, pentru acest spaţiu, rolul de releu al dezvoltării şi modernităţii, fiind astfel răspunzător de o serie de tranformări profunde, de natură peisageră, funcţională, demografică, socială, culturală.

Municipiul Timişoara este cel mai mare oraş din partea de vest a României. Situată în Câmpia Timişului la confluenţa râurilor Bega şi Timiş, atestată documentar de peste 730 de ani, actuală reşedinţă a judeţului Timiş este poarta de deschidere a drumurilor spre Europa Occidentală, fiind aşezată la o distanţă de 500 km de peste 7 capitale europene. Prin funcţiile sale complexe, oraşul Timişoara polarizează un teritoriu extins, fiind cel mai mare centru economic şi cultural – ştiinţific al Regiunii de Vest a României.

Timişoara are puterea de a structura o zonă de influenţă, date fiind câteva elemente: talia demografică, indicatorii demografici favorabili, comportamentul economic tipic de metropolă, concretizat prin evoluţiile din terţiar şi accentuarea terţiarului superior; în relaţie cu aceste aspecte, se poate viza un spaţiu mai vast decât al celor 15 comune considerate.

Municipiul Timişoara are nevoie de spaţiu pentru construirea de dotări şi obiective noi (centre expoziţionale, dotări sportive şi de agreement, noi parcuri industriale etc). Transferul acestora spre comunele periurbane este avantajos atât pentru municipiu, cât şi pentru comunele periurbane. Prin urmare, colaborarea cu comunele din arealul de influenţă al Municipiului Timişoara este necesară şi benefică.

Zona Metropolitană Timişoara are o poziţie centrală în cadrul judeţului Timiş şi este formată din oraşul Timişoara, oraşul Recaş şi 26 de localităţi adiacente (Anexa 1). În Anexa 2 se poate observa distribuţia comunelor care fac parte din proiectul pentru zona metropolitană (Becicherecu Mic, Biled, Bucovăţ, Chevereşu Mare, Dudeştii Noi, Dumbrăviţa, Ghiroda, Giarmata, Giroc, Jebel, Liebling, Masloc, Moşnita Nouă, Orţişoara, Pădureni, Parţa, Peciu Nou, Pişchia, Remetea Mare, Săcălaz, Sacoşu Turcesc, Şag, Sânandrei, Sânmihaiu Român, Satchinez, Uivar). Unele dintre aceste localiăţi au statut de comună de puţin timp: comuna Bucovăţ a fost creată în 2007 din desprinderea de comuna Remetea Mare, comuna Pădureni a fost înfiinţată în 2004 prin desprinderea de comuna Jebel, iar comuna Dudeştii Noi a fost reînfiinţată în 2004, desprinzându-se de Becicherecu Mic, Parţa s-a desprins în 2004 de Comuna Şag.

În ultimii ani propunerea pentru Zona Metropolitană a suferit mai multe modificări. În fiecare an la iniţiativa Consiliului Judeţean s-a discutat posibilitatea organizării unei asociaţii de comune, Asociaţie Intercomunitară de Dezvoltare, care să pună în aplicare planul strategic de dezvoltare şi să faciliteze accesul la fondurile de dezvoltare. La ultima dezbatere din 2009, comuna Sânandrei a refuzat să mai facă parte din proiectul de zonă metropolitană.

Odată înfiinţată această asociaţia ar totaliza un număr de 422.172 de locuitori ceea ce ar reprezenta 66% din totalul populaţiei judeţului Timiş.

După importanţa zonei metropolitane aceasta poate fi:

• Zonele metropolitane de importanţă europeană (MEGA)

• Zonele funcţionale urbane (FUA) de importanţă naţională sau transnaţională

• Zone funcţionale urbane (FUA) de importanţă regională sau locală.

În România există zone funcţionale urbane de de importanţă naţională sau transnaţională precum Iaşi, Cluj- Napoca, Braşov, Timişoara şi Constanţa şi o serie de alte zone funcţionale urbane de importanţă regională sau locală.

Zona metropolitană Timişoara de importanţă europeană, face parte din prima categorie, este considerată, împreună cu Bucureştiul, motor de dezvoltare europenă.

Ideea că oraşul va evolua în ariile înconjurătoarea este prezentă încă din anul 1750. Astfel se poate observa în Fig. 1. cetatea existentă (roşu) la acea dată precum şi propunerile de extindere a suburbiilor (arealele cu verde).

Fig. 1. Harta Timişoara 1750

Fig. 2. prezintă arealele polarizate de Timişoara dar şi de celelate oraşe din Regiunea de Dezvoltare Vest. Astfel se remarcă faptul că Zona Metropolitană Timişoara polarizează aproape în întregime judeţul Timiş, resimţindu-se până la Reşiţa, dar intâlnind o barieră montană care nu îi mai permite legături cu Deva şi Hunedoara.

Fig.2. Regiunea de Dezvoltare Vest

În Anexa 1 şi Anexa 2 sunt prezentate două etape ale scenariului de dezvoltare spaţială a aglomerării urbane între 2005 – 2050, iar Anexa 3 ne arată un scenariu de dezvoltare spaţială pe axa Arad – Timişoara pentru anul 2020.