Japonia - Studiu Geografic Complex

Pozitia geografica:

Japonia este situata la mijlocul emisfera nordica la periferia continentului asiatic, spre oceanul Pacific. Japonia este formata din 4 insule importante: Honshu, Hokkaido, Kyushu si Shikoku, precum si o multime de alte insule mici. Suprafata totala a Japoniei este aproximativ 380.000 km patrati. Arhipeleagul nipon se intinde pe o raza mare de latitudini si longitudini. Intre extremitatile de nord si de sud ale tarii sunt 32˚longitudinale .

Principalele insule ale arhipeleagului nipon sunt Hokkaido, Honshu, Shikoku si Kyushu, urmate de alte insule mai mici, in total aproximativ 3900. Cea mai importanta dintre insulele japoneze atat ca marime cat si ca importanta economica si social politica este insula Honshu unde se afla si principalele orase ca Tokio, capitala tarii cu circa 12 mil loc., Yokohama este cel mai mare port, Kyoto este centrul cultural si regiunea Osaka-Kobe este principalul centru industrial si comercial japonez cu o populatie de peste 3mil loc.(fig.1)

Fig .1. Localizarea Japoniei

Tara insulara, situata la ,,Soare rasare", puternic industrializata (a doua putere economica a lumii) are totusi ca simboluri nationale trei elemente naturale : crizantema, floarea de cires si vulcanul Fuji(fig.2)

Fig. 2 Ciresul Japonez si muntele Fuji

2.Caracteristici:

Suprafata: 377.708 km2

Asezare geografica: 26˚ 58'- 45˚ 31’ N, 128˚ 6’-145˚ 49 E

Populatia: 123.921.000 locuitori

Densitatea populatiei: 323 loc/km2

Capitala si cel mai mare oras: Tokyo, 11.718.720 loc.

Limba oficială: japoneza

Produse importate: titei, minereuri neferoase, minereuri de fier, produse alimentare, piese de masini, cherestea, fibre textile.

Produse exportate: fier si otel, piese de masini electrice, autovehicule, nave, produse chimice, produse textile.

Japonia este o monarhie constitutionala, unde puterea imparatului este limitata.

Imparatul Japoniei: Akihito (si imparateasa Michiko). Printul mostenitor: Naruhito

Fig. 3 Steagul si stema Japoniei

3. Scurt istoric:

Conform legendelor şi documentelor japoneze, Ţara Soarelui Rasare are o istorie de aproximativ doua milenii şi jumatate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trait oameni încă din paleolitic şi neolitic. Exista un consens aproape unanim ca poporul ainu, de origine necunoscută (unii oameni de stiinta cred ca ar proveni din marea grupare indo-europeana, altii ca ar fi înruditi cu aborigenii din Australia), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre acestia si diferite populatii malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cat şi a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.

Apropierea Japoniei de Coreea si de China a deschis calea influentelor culturale si religioase venite din sau prin aceste tari. Civilizatiile indiana si chineza au fost clasice pentru Extremul Orient asa cum civilizatiile greaca si romana au fost clasice pentru Occident. Totusi, japonezii, care vorbesc o limba structural deosebita de chineza si au o sensibilitate mult deosebita au creat o cultura originala. La baza civilizatiei japoneze sta religia cunoscuta sub numele chinezesc sinto (expresia „calea zeilor” sen dao a fost folosita si de Confucius si aminteste de Daoism) dar si budismul, asimilat într-o forma specific japoneza. Dintre japonezii de azi, 80 % sunt concomitent sintoisti si budisti. Apostolul crestin modern al Japoniei a fost Kagawa, înainte de al doilea razboi mondial.

Numeroase traditii au fost importate din China prin intermediul geografic al peninsulei Koreea, in timp ce influentele Europene si Sud-est-asiatice au sosit pe rutele maritime din sudul Japoniei. Japonia a adoptat multe idei si tehnologi din exterior, formandu-si astfel propria cultura si societate. La sfarsitul perioadei Edo (sfarsitul secolului XIX) a inceput o migrare a populatiei japoneze spre exteriorul tarii, formandu-se astfel puternice comunitati in Hawai, coasta dinspre Pacific a Americii de Nord si Latine (Brazilia si Peru).

La sfarsitul secolului XIX, Japonia a adoptat modele Europene si Americane pentru modernizarea natiunii si dezvoltarea economiei. Astfel, au fost intarite relatiile cu tarile puternic industrializate. Datorita faptului ca Japonia duce lipsa de resurse naturale si are o piata de desfacere domenstica relativ mica, economia Japoniei s-a dezvoltat prin importarea materilor prime si exportarea de bunuri fabricate.

Formarea civilizatiei japoneze clasica

Perioada Jomon (3000-300 î.Hr.)

Se folosea olaria „împletita”: împletituri din nuiele acoperite cu lut. Pe la 660 î.Hr., legendarul Jimmu Tenno („tenno” – împarat), nepotul zeitei soarelui, ar fi întemeiat „Imperiul soarelui-rasare”.

Perioada Yayoi (300 î.Hr. –300 d.Hr.)

Apare ceramica lucrata la roata olarului. Apar primele stiri despre Japonia în izvoarele scrise chineze în sec. I d.Hr. Statul Yamato se întinde în insulele Honshu si Kyushu. Începe sistematizarea religiei Kami-no-Michi (calea zeilor), cunoscuta mai târziu sub numele chinez cu acelasi înteles Sinto (sec. II-III d.Hr.). Aceasta este protoistoria , când nu se cunoaste scrierea dar apar stiri scrise despre Japonia în izvoarele externe.

Perioada Kofun (300-552 d.Hr.)

Este perioada Tumulilor (morminte sub forma de movile mari) megalitici (asociate cu lespezi mari de piatra). Se pune capat sacrificiilor umane pe la 300 d.Hr. Japonia cucereste sudul Coreei si începe patrunderea culturii, scrierea si limbii chineze. La sfârsitul perioadei, budismul este acceptat ca una din religiile oficiale.

Aparitia „scripturilor” sintoiste si a budismului nipon

Perioada Suiko (552-710 d.Hr.)Numele ei vine de la împarateasa Suiko, în timpul careia Budismul devine religia de stat. Limba chineza este limba oficiala a documentelor emise de cancelaria imperiala.

Perioada Nara (710-794) –sec.VIII

Îsi trage numele de la prima capitala stabila a Japoniei, orasul Nara. În anul 712 apare cartea Kojiki (cronica veche) iar în 720 Nihongi (analele nipone) care cuprind mitologia sintoismului, inclusiv miturile obscene secrete.

Perioada Heian (794-1185) sec. IX-XII

De la începutul sec. IX dateaza prima forma de acomodare a sintoismului cu budismul mult superior lui, rezultatul fiind asa-numitul Ryobu-Sinto.

Perioada Kamakur (1185-1333)

Puterea efectiva o aveau sogunii (prim-ministri) cu sediul la Kamakura, pe când împaratul-zeu, cu sediul la Kyoto avea doar atributii religioase de mare-preot sintoist. În 1191, se introduce în Japonia budismul zen, una din sursele moralei si artei martiale practicate de cavalerii samurai, în nesfârsitele razboaie civile provocate de lupta pentru putere a marii nobilimi.

Perioada Muromati (1333-1573)

În 1549 soseste în insula Kyushu misionarul iezuit spaniol Francisco Javier. În 1573 ia fiinta la Kyoto prima biserica romano-catolica.

Perioada Momoyama (1573-1603)

În 1587 misionarii catolici sunt expulzati din Japonia. În 1597 sunt martirizati 26 de crestini la Nagasaki.

Perioada Edo (1603-1867)

Sogunii din familia Tokugawa duc o politica anticrestina, de favorizare a budismului si de izolare a Japoniei de restul lumii. În sec. XVIII si în prima jumatate a sec. XIX are loc „reactia puristilor sintoisti” ale caror idei vor fi puse în aplicare abia dupa caderea sogunatului. Ramânerea în urma a Japoniei fata de Occident a devenit evidenta când S.U.A. si marile puteri au umilit Japonia, silind-o sa renunte la izolationism. Revolutia din decembrie 1867 a rasturnat sogunatul, redând puterea împaratului mutat în noua capitala, Kyoto.