Litoralul Românesc al Mării Negre

Introducere:

Din punct de vedere geomorfologic, litoralul este un mediu fragil, aflat într-un proces continuu de modificare şi ameninţat cu modificarea echilibrului. În foarte multe zone costiere din lume s-a constatat îngustarea plajelor ca urmare a eroziunii, respectiv a unui bilanţ sedimentar negativ.

Litoralul românesc al Mării Negre a evoluat continuu de la formarea sa şi este într-o permanenta schimbare în prezent.

Presiunea demografică şi utilizarea excesivă a teritoriului (construcţiile portuare, lucrările hidrotehnice, precum şi alte activităţi cu impact asupra litoralului) au influenţat rapid desfăşurarea proceselor costiere, accentuând dezechilibrele deja existente în zona litorală. Ca intensitate, eroziunea este mult mai pronunţată pe cordoanele litorale din zona ţărmului lagunar deltaic, unde ponderea aportului de nisip fluviatil (diminuat în ultimii ani) este decisivă.

Datorită schimbărilor climatice globale şi ridicării nivelului mării, precum şi condiţiilor geo-ecologice regionale se pot aprecia doua tendinţe:

► pe termen mediu: procesul de eroziune a litoralului românesc va fi cel puţin la fel de activ ca în ultimele două decenii;

► pe termen lung: se evidenţiază o activitate a eroziunii plajelor şi aceasta mai ales din cauza scăderii în continuare a aportului de material nisipos în zona litorală, a ridicării continue a nivelului mării, precum şi a unui nivel energetic din ce în ce mai ridicat al factorilor hidrometeorologici.

Baza informaţională a lucrării o constituie studiile şi lucrarile de bază ce includ această zonă precum şi informaţiile plasate pe paginile web.

Aşezare geografică:

Marea Neagră prezintă trei zone majore:

► zona litorală (coincide cu platforma continentală), care coboară până la 180m (ea ocupă o treime din suprafaţa mării);

► zona pelagică, care cuprinde masele de apă din largul mării;

► zona abisală, care cuprinde adâncurile mării (până la adâncimea maximă de 2245 m).

Zona costieră românească reprezintă doar 5,6 % din întreaga linie de coastă a Mării Negre (4340 km), care se împarte cu alte 5 ţări: Ucraina, Federaţia Rusă, Georgia, Turcia şi Bulgaria. Ţărmul românesc are în general o configuraţie lineară, exceptând zona celor 3 porturi comerciale (Constanţa, Mangalia şi Midia), a marinelor şi a amenajărilor împotriva eroziunii din zona staţiunilor de la sud de capul Midia.

Sursa: www.litoralulromanesc.ro

Cu o lungime de 244 km, litoralul românesc se întinde de la Braţul Musura din delta secundară a Chiliei, în nord, până la Vama Veche, în extremitatea sud-estică a Dobrogei. Acesta prezintă aspecte diferite în ceea ce priveşte atât morfologia, cât şi alcătuirea geologică. Din punct de vedere fizico-geografic şi geomorfologic se diferenţiază două sectoare bine individualizate prin originea şi evoluţia lor: sectorul nordic (164 km lungime) ce se întinde între Gura Musura de pe Braţul Chilia şi Capul Midia şi sectorul sudic, între Capul Midia şi Vama Veche (80 km lungime).