Marile ansambluri economice ale lumii

Geopolitica este studiul aplicat al relatiei dintre impactul aşezării şi poziţionării geografice a unui stat asupra politicii sale externe şi interne, precum şi impactul factorului spaţial asupra politicii internaţionale în ansamblu. Noţiunea de geopolitică a fost întrodusă în uz de politologul suedez Rudolf Kjellen in 1899, deşi fundamentele noii ştiinţe au fost puse de geograful german Friedrich Ratzel cu doi ani înainte, în lucrarea Geografia politică.

Mult timp geopolitica a fost considerată doar o doctrina politică sau drept un studiu interdisciplinar la intersecţia dintre Politică (stiinţa statală), Geografie, Sociologie şi Istorie. O definiţie a geopoliticii în acest sens ar fi: „O doctrină care, în explicarea fenomenelor politice şi sociale, atribuie un rol primordial factorilor geografici si demografici, interpretaţi în mod denaturat, în spiritul teoriei expansioniste şi rasiste a "spaţiului vital"(MDN-2007)”. O argumentare pentru îndreptăţirea definiţiei citate, ar fi politica Germaniei naţional-socialiste (naziste) sub Hitler unde doctrina „spaţiului vital” a servit justificării politicii agresive naţional-socialiste, ceea cea a dus până la urmă la prăbuşirea ţării. După al 2-lea război mondial, datorită internaţionalizării multor teme (resurse, poluare, spaţiu cosmic), geopolitica a devenit totuşi un element luat în consideraţie în relaţiile interstatale.

Deşi Terra, singura planetă umanizată a sistemului solar, este unică, la nivelul său apar numeroase diferenţieri cauzate de factori naturali, politici, istorici, economici, culturali etc. Ele se reflectă în inegala răspândire a populaţiei, în gradul de dezvoltare economică variat şi în standardul general de viaţă nuanţat.Lumea de azi este polarizată, gravitând spre centre de decizie regională (statală sau suprastatală), cu influenţa răsfrântă, adesea, în plan global. Cea mai expresivă diferenţiere este între Nord şi Sud, adică între ţările bogate (concentrate preponderent în zona temperată a emisferei nordice) şi cele sărace (grupate în „sudul” celor dintâi, majoritar în emisfera meridională).

Deşi înainte de căderea blocului geopolitic sovietic acesta avea o influenţă foarte mare, in prezent, divizarea ideologică a lumii se menţine, ţările capitaliste coabitând cu cele socialiste (China, Vietnam, Coreea de Nord, Mongolia, Cuba).In consecinţă, la nivel planetar, se conturează următoarele ansambluri (şi centre de putere) economice şi geopolitice: Uniunea Europeană, America de Nord, America Latină, Rusia, China, India, Japonia.

Se prefigurează, ca efect al tendinţei de globalizare, o vastă arie economică circumpacifică în care vor fi incluse, cu excepţia Uniunii Europene şi, parţial, a Indiei, toate grupările menţionate.

Statele Unite ale Americii sunt situate în America de Nord, între Canada, Mexic, Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific, în prezent cel mai puternic stat al lumii din punct de vedere economic, militar, ca influenţă politică şi ca nivel de dezvoltare tehnologică.

Datorită condiţiilor naturale propice şi a sporului demografic (iniţial mai ales prin imigraţie din Europa - între 1800 şi 1913 sosind în total cca. 50 milioane de oameni), industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziţie de frunte pe arena internaţională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei libere de piaţă. Datorită abundenţei bogăţiilor naturale (cărbune, petrol, gaze naturale, hidroenergie), el este mai puţin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate. Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole: America este privită drept grânarul globului, iar o parte importantă a producţiei agricole este exportată în lumea întreagă.

Un rol special în economia americană îl joacă companiile transnaţionale. Coca Cola, Colgate, Microsoft, Ford, IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc Donald”s, reprezintă imaginea SUA în întreaga lume. În topul primelor zece corporaţii transnaţionale din lume, primele cinci sunt din SUA. Activitatea lor se concentrează asupra ramurilor cu reale perspective de dezvoltare şi de obţinere a profitului.

De altfel, companiile transnaţionale sunt vârful de lance al ofensivei americane în contextul globalizării economice. În anii 80, societăţile transnaţionale deţineau o treime din producţia industrială, peste jumătate din comerţul exterior. Valoarea mărfurilor şi a serviciilor asigurate de transnaţionalele de provenienţă americană se ridica în această perioadă la 350 miliarde dolari. Exprimat în procente, firmele americane reprezentau în 1999, 71,8% din valoarea primelor 50 de societăţi transnaţionale din lume .