Mediile geografice ale terrei - mediul geografic al stepelor și deșerturilor reci

1. INTRODUCERE

Noţiunea de mediu geografic în sens larg se identifică cu însuşi obiectul goegrafiei fizice, „mediu” însemnând de fapt tot ceea ce ne înconjoară. În sens restrâns geografia mediului are un obiect, metode şi principii care o individualizează ca disciplină aparte. Ea a fost definită ca ramură a geografiei care studiază structura, funcţiile, raporturile reciproce şi repartiţia spaţială a factorilor de mediu, naturali şi antropici, care condiţionează modul în care oamenii îşi duc viaţa şi îşi obţin cele necesare traiului. În acest spirit, mediul geografic este definit ca fiind un macrosistem alcătuit din mai multe componente(relief, apă, aer, sol, plante şi animale, inclusiv omul cu activităţile sale) între care s-au stabilit relaţii multiple de natură spaţială, temporară, cauzală, evolutivă şi care se manifestă concret în teritoriul prin anumite peisaje geografice. Prin urmare, mediul geografic este spaţiul de convergenţă şi de interferenţă, în care se întrepătrund litosfera,atmosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera şi antroposfera. Similar termenului de mediu geografic este cel de mediu umanizat.

Stepele reprezintă o zonă de vegetaţie în care flora este reprezentată de plante ierboase şi condiţiile climatice sunt semiaride.

Stepele ocupǎ cele mai întinse regiuni climatice de pe glob, în care dominǎ vaste formaţiuni ierboase, reprezentate de numeroase specii de graminee xerofile. Ele sunt rǎspândite, în general, în climatul temperat-continental, unde predominǎ verile secetoase urmate de ierni friguroase.Stepele au cea mai mare rǎspândire în Europa, Asia şi America de Nord, apoi în sudul Americii de Sud şi nordul Africii.Stepele eurasiatice tipice se întind din Câmpia Bǎrǎganului, sudul Dobrogei şi Moldovei, de pe teritoriul ţǎrii noastre şi se continuǎ cu stepele pontice din fosta Uniune Sovieticǎ pânǎ în Mongolia Orientalǎ.

Deşerturile sunt regiuni caracterizate prin existenţa unor soluri degradate, adesea destructurate iar vegetaţia este ca şi inexistentǎ. Natural, deşerturile se formeazǎ în zonele aride (în astfel de zone, secetele pot dura mai multe zeci de ani, cum este cazul în Atacama sau Chile) si/sau în condiţii climatice extreme (+60° în Sahara, Libia şi -89° în Vostok în Antarctica). Degradarea solurilor este adesea amplificatǎ de puternica eroziune cauzatǎ de vânt şi de diferenţele mari de temperatura din timpul zilei şi din timpul nopţii.

2

2. LOCALIZARE

Pe ansamblu, zona temperată se desfăşoară între 30º şi 60º latitudine nordică şi sudică. Zona este mult mai bine reprezentată în emisfera nordică, pe când în emisfera sudică apare doar fragmentar şi cu aspecte mult diferite. Caracteristica principală o constituie existenţa celor patru anotimpuri bine marcate, cu contraste termice evidente între vară şi iarnă(amploarea acestora crescând pe măsură ce creşte depărtarea faţă de ocean, deci gradul de continentalism;concomitent se înregistrează şi scăderea tot mai accentuată a cantităţii anuale de precipitaţii).Se pot diferenţia trei categorii mari de medii, şi anume:medii temperat-oceanice (păduri de foioase), medii temperat-continentale(stepe, semideşerturi şi deşerturi reci) şi medii temperat-reci(păduri de conifere din zona boreală). Relieful introduce diferenţieri majore în zona temperată, aici întâlnindu-se atât întinse câmpii cât şi regiuni deluroase şi de podiş, munţi mijlocii şi munţi înalţi, cu diverse orientări faţă de circulaţia maselor de aer. În plus peisajul poartă amprenta îndelungatei activităţi antropice, care a modificat atât învelişul vegetal şi fauna cât şi reţeaua hidrografică(prin rectificări de cursuri, îndiguiri, numeroase amenajări hidroenergetice) şi uneori chiar de relief(exploatări în carieră de mare amploare).

Mediul stepelor este marcat de caracterul excesiv al regimului termic şi al regimului pluviometric, în condiţiile creşterii progresive a aridităţii spre interiorul continentelor, concomitent cu scăderea influenţei oceanice.

Stepa reprezintă o zonă de vegetaţie în care predomină plantele ierboase şi condiţiile climatice semiaride.

Stepele sunt reprezentate, spaţial, la vest şi nord de Marea Neagră, se contunuă spre est, în Asia Centrală, la nord de Marea Caspică, pînă în ţinuturile altaice şi la sud de Lacul Baikal. Sub numele de preerie, apar la est de Munţii Stăncoşi, iar în emisfera sudică pe teritoriul Argentinei, sub numele de pampas.

În România, regiuni de stepă sunt cele din estul Câmpiei Române, o parte din Dobrogea şi un sector din sud-estul Podişului Moldovei.

Deşertul este o zonă care primeşte foarte puţine precipitaţii, aproximativ 250 mm pe an. Deşerturile au reputaţia de a susţine foarte puţine forme de viaţă deşi, la o comparaţie mai atentă cu un mediu mai umed, formele de viaţă din deşert sunt de cele mai multe ori variate şi rămân în general ascunse pentru a-şi păstra umiditatea. Aproximativ o treime din suprafaţa Terrei este acoperită de deşerturi.

3

3.STEPELE

3.1. CLIMA

Continentalismul climatic este excesiv, verile sunt calde şi secetoase iar iernile sunt geroase cu strat de zăpadă. Cresc astfel amplitudinile termice între vară şi iarnă şi scad precipitaţiile.

Precipitaţii reduse(200-300 mm/an), cad mai ales primăvara. Principala cauză a aridităţii o constituie depărtarea de ocean şi faptul că masele de aer nu pot pătrunde din cauza barierelor muntoase.