Minerale

( lat. argentum, provenit probabil de la un cuvânt sanscrit, cu semnificaţia de „alb” sau „strălucitor” )

Sistem de cristalizare: cubic.

Formă/Habitus: fire (sârme), foiţe, agregate dendritice, mase spongioase, pepite, sau agregate compacte, masive; cristalele individuale sunt rare.

Culoare: alb cenuşiu, gălbui pe suprafeţe; cu timpul, suprafeţele capătă o patină denuşie-negricioasă, chiar dacă nu este oxidabil în oxigenul atmosferic.

Urmă: albă strălucitoare.

Luciu: metalic.

Transparenţă: opac.

Clivaj: absent.

Spărtură: aşchioasă, colţuroasă.

Duritate: 2 ½.

Greutate specifică: 10,5 g/cm³ ( la 20°C).

Carecteristici: metal nobil, cel mai bun conducător electirc şi termic; după aur, este cel mai maleabil şi ductil metal: este atacat în suprafaţă de către sulf S şi hidrogen sulfurat H2S, la temperatura camerei; este solubil în acid azotic (la rece) şi în acid sulfuric concentrat (la cald). Argintul nativ prezintă frecvnt conţinuturi foarte scăzute de Au, Hg, As, Sb, Cu etc.

Geneză: primară: (•) în zăcăminte hidrotermale, în parageneză cu sulfuri ţi sulfosăruri argentifere: argentit, proustit, pirargirit, sulfuri şi arseniuri: cobaltină, skutterudit, nichelină, millerit, arsenopirită, carbonaţi; (••) rareori, ca impregnaţii în roci sedimentare cuprifere; secundară: (◦) în zonele de oxidaţie şi de cementaţie ale zăcămintelor primare de sulfuri argentifere.

Istoric şi generalităţi: Argintul este cunoscut din mileniul IV Î.Chr. (descoperit în morminte caldeene şi în lucrări miniere pre-hitite din Cappadoccia-Turcia), fiind extras şi foarte utilizat d către persani şi apoi de către fenicieni, greci şi romani. Foarte apreciat de civilizaţiile vechi de pe continetele americane, argintul este xtras în continuare în mari cantităţi din Mexic, considerat cel mai mare producător anual. Ca şi aurul, argintul a fost utilizat tradiţional pentru obiecte de cult, bijuterii, ornamente, obiecte casnice, monede şi în plus, la argintarea oglinzilor şi, până la 1870 (în Europa) şi 1900 (în S.U.A.), ca standard internaţional de valoare şi schimb, date respective la care a fost înlocuit cu standardul de aur . În prezent, ă mare parte a argintului extras provine din argint nativ, însă extracţia din alte minerale de argint, cum sunt acantitul/argentitul şi alte sulfuri argentifere este prioritară. Argintul este în continuare utilizat pentru bijuterii şi în special pentru obiecte ornamentale şi casnice, iar în acest scop este aliat mai ales cu cuprul-fiind, ca şi aurul pur, prea moale; fineţea argintului astfel utilizat se exprimă în 1/1000, cel cu puritatea cea mai ridicată având marcajul 925‰(engl. sterling silver).

O altă utilizare masivă a argintului, în special în era pre-difitală, dar şi astăzi, este în fotografie, sub forma sărurilor fotosensibile (clorură de argint AgCL şi bromură de argint AgBr).este utilizat, de asemenea, drept catalizator(are propietatea unică de a converti etilena în oxid de etilenă, care este un precursor al multor compuşi organici), iar aliat cu cuprul şi paladiul este utilizat în placarea circuitelor şi contactelor electronice. Argintul pur stă la baza producerii altor săruri de argint, între care, mai important este azotatul de argint (popular denumit „apă de argint” sau „talpa iadului”) utilizat ca reactiv în chimie analitică, în medicină, ca antiseptic, bactericid etc.

Ocurenţe: în lume: (•) Kongsberg:agregate masive de până la 100 kg, agregate dendritice şi filiforme constituind exemplare de colecţie:Batopilas, ,Jihlava,Schneeberg:sârme,Australia, Munţii Altai; Kazahstan; Suedia; în România: (•) a) în filoane polimetalice legate de magmatismul neogen-(◦) Regiunea Baia Mare: Săsar, Baia Sprie, Săcărâmb, Zlatna; b) rar,în zăcăminte de contact asociate magmatismului laramic: Oraviţa

Argint nativ- diferite tipuri de agregate şi de habitul al cristalelor

AUR NATIV

( lat. aurum )

Sistem de cristalizare: cubic.

Formă/Habitus: agregate denfritice, filiforme, foiţe, plăci, agregate masive, granule sau pepite (engl. nuggets ), sau pilbere fin diseminată în aluviuni de tip placers; rar, cristale individuale cubice, octaedrice, dodecaedrice.

Culoare: galben, galben de alamă, sau galben argintiu.

Urmă: galbenă strălucitoare.

Luciu: metalic.

Transparenţă: opac.

Clivaj: absent.

Spărtură: aşchioasă.

Duritate: 2 ½ - 3.

Greutate specifică: 19.3 g/cm³ ( la 20°C).

Caracteristici: metal nobil, bun conducător electric şi termic, este cel mai maleabil şi mai ductil metal, având temperatura de topire relativ scăzută(1063°C): se poate lamina ân foiţe cu grosimi de 1/10000 mm, iar o uncie (28 g) de aur pur poate fi”bătută”până la obţinerea unei foiţe de 17 m², sau poate fi trasă într-un fir lung de câţina kilometri. Aurul nu se alterează în aer sau apă, la nici o temperatură şi nu este atacat de nici un acid izolat; este solubil doar în apă regală şi în cianuri alcaline; formează amalgame cu mercurul Hg. Fiind aproape inert din punct de vedere chimic, se găseşte în natură în special în stare nativă ( aproximativ 80% din aurul extras este aur nativ, restul provenind din compuşii săi cu teluriul Te).Aurul nativ prezintă aproape întotdauna conţinuturi foarte scăzute de argint Ag,cupru Cu, paladiu Pd, rodiu Rh etc. Geneză: primară: (•) în zăcăminte magmatice asociate stadiului magmatic hidrotermal, în care aurul natic apare în parageneză cu sulfuri metalice: pirită, calcopirită, blendă, galenă etc. şi cu minerale de gangă: cuarţ, calcit, rodocrozit; (••) în zăcăminte metamorfice; (•••) în roci sedimentare, de tipul conglomeratelor aurifere (aluviuni vechi, fosile); (••••) sedimentar, în aluviuni actuale ( placers ).