Mineralele ne Vorbesc

Mineralele

Mineralele sunt ,din punct de vedere chimic,substanțe naturale solide,mai rar fluide,alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice. În natură nu există minerale absolut omogene chimic. Sunt rare cazurile în care un mineral poate fi considerat un mediu omogen.

Un mineral este caracterizat prin proprietăți fizice omogene; un fragmentt detașat dintr-un mineral va avea aceleași proprietăți cu mineralul din care a fost detașat. Totuși aceste proprietăți pot varia dupa o direcție în cristal. Spre exemplu un mineral poate fi mai dur pe o față decât pe alta,dar această diferențiere va fi aceeași pentru toate fragmentele detașate.

Fiecare mineral are o compoziție chimică caracteristică ce poate varia în interior în anumite limite,dar ea rămâne totdeauna precis și clar definită.

Identificarea și studiul mineralelor

Mineralele sunt definite după compoziția lor chimică și după modul de cristalizare.

Pentru a recunoaște un mineral nu este întotdeauna necesar să se recurgă la analize amănunțite,complexe; examinarea formei exterioare și a unor proprietăți fizice care depind de compoziția chimică și de structura mineralului sunt,de multe ori,suficiente.

Morfologia cristalelor

Prin forma unui mineral,se înțelege o combinație de fețe a căror prezență,aranjare și dezvoltare,sunt controlate de clasa de simetrie(sistemul de cristalizare)a cristalului. De obicei în natură,forma unui mineral este determinată de mediul și condițiile de dezvoltare,care imprimă mineralului contururi cunoscute sub numele de habitus. Așadar habitus se referă la forma de apariție a mineralului în relații cu alte minerale.

Proprietățile fizice ale mineralelor

La minerale proprietățile fizice pot fi direcționate și nedirecționate. Cele direcționate mai sunt numite și vectoriale,pentru determinarea lor fiind necesar să se cunoască și direcția în care se efectuează măsurătoarea. Proprietățile fizice nedirecționale sau scalare,pot fi exprimate cantitativ,sau pot fi evoluate prin simțurile omului; ele sunt: greutatea specifică și densitatea. În funcție de greutatea specifică,s-au separat minerale foarte ușoare cu greutate specifică mai mică decât 2,ușoare cu greutate specifică 2-3, grele cu gr. sp. de 3-5, foarte grele cu gr. sp. 5-10 și extrem de grele cu gr.sp. mai mare de 10.

Printre principalele proprietăți vectoriale ale mineralelor amintim: duritatea (determinată frecvent dupa scara Mohs ):

1=talc.

2=gips.

3=calcit.

4=fluorină.

5=apatit.

6=ortoclaz.

7=cuarț.

8=topaz.

9=corindon.

10=diamant.

Alte proprietăți: coeziunea, proprietatea magnetică, radioactivitatea, proprietățile optice, luciul,culoarea,maleabilitatea,clivajul,spărtura,solubilitatea,mirosul etc.

Principiile de clasificare ale mineralelor

Literatura mineralogică curentă citează peste 3000 de specii de minerale; înafara acestora se mai cunoaște un mare număr de specii și sinonimii (peste 10000) cu caracter de strictă specialitate sau cu importanța comercială. Pentru operativitatea identificării acestora s-a impus crearea unui sistem de clasificare sub forma de catalog,iar principiile care au stat la baza acestei clasificări au fost de natură chimică,fizică,genetică,structurală și cristalochimică.

Exemplu de clasificare cristalochimică:

1.elemente native

2.sulfuri,selenuri,telururi,arseniuri,antimoniuri și bismutinide

3.halogenuri

4.oxizi și hidroxizi

5.nitrați,carbonați și borați

6.sulfați,cromți,molibdați și wolframați

7.fosfați,arseniați și vanadați

8.silicați

9.substanțe organice