Mineralogie

I. Introducere

Mineralogia este o disciplină a geologiei al cărei obiect de studiu îl constituie mineralele, considerate din toate punctele de vedere specifice: compoziție chimică, structură, proprietăți fizice, clasificare, geneză, ocurență, utilizări, precum și metode și tehnici de identificare.

Mineralele sunt, din punct de vedere chimic, substanțe naturale solide, mai rar fluide, alcătuite din unul sau mai multe elemente chimice. Sunt rare cazurile în care un mineral poate fi considerat ”un mediu omogen”.

Din punct de vedere mineralogic-petrografic mineralele sunt definite ca părți componente ale rocilor și minereurilor, care se deosebesc între ele prin compoziție chimică și proprietăți fizice. Cu alte cuvinte, mineralele reprezintă materialul elementar dar esențial, din care sunt alcătuite rocile și minereurile scoarței terestre și ale unor corpuri extraterestre pe care omul le-a studiat și le-a analizat practic (meteoriții și luna). De regulă, ele au origine anorganică, dar aceasta nu este caracteristică tuturor mineralelor; există minerale care sunt generate biologic.

Mineralele obținute sintetic de om pe cale organică sau anorganică nu sunt considerate minerale. Totuși, dacă aceste mineralesunt întâlnite și în natură, atunci ele sunt cuprinse în grupa mineralelor și li se dă un nume, de regulă același cu al mineralelor naturale similare.

Un mineral este caracterizat prin proprietăți fizice omogene; un fragment detașat dintr-un minearl va avea aceleași proprietăți fizice cu mineralul din care a fost detașat. Totuși aceste proprietăți pot varia după o direcție în cristal.

Fiecare mineral are o compoziție chimică caracteristică ce poate varia în interior în anumite limite, dar ea rămâne totdeauna precis și clar definită.

Geneza mineralelor.Mineralele iau naștere prin: a. cristalizarea topiturilor magmatice (cuarțul, feldspații, amfibolii, piroxenii etc); sublimarea produselorgazoase (sulful); b. recristalizarea din soluțiile apoase concentrate (sarea gemă, gipsul etc); c. recristalizarea mineralelor preexistente sub acțiunea factorilor metamorfici ( staurolitul, distenul granații etc); d. procese de alterare sub acțiunea agenților externi: apă, aer etc.

După timpul în care s-au format se disting minerale primare care au luat naștere în timpul formării rocilor respective (mineralele rocilor magmatice și metamorfice) și minerale secundare care s-au format pe seama celor primare. După participarea procentuală la alcătuirea rocilor se disting: minerale principale predominate în alcătuirea rocilor (cuarțul, feldspații, micele etc) și minerale accesorii care se întâlnesc mai rar (zircon, turmalină, rutil, zoizit etc).

În condițiile cristalizării magmatice, lente a rocilor, mineralele principale ce se formează sunt silicații (piroxeni, mice, olvine, feldspați); silicea (cuarțul); sulfurile (pirita, pirotina); fosfații (apatit); oxizii (magnetit, cromit); unele elemente native (platina, diamant).

În prezent, există aproximativ 4000 de minerale, recunoscute ca specie, însă numărul varietăților acestora este cu mult mai ridicat. Numărul mineralelor cunoscute se modifică în mod continuu, pe de oparte datorită mineralelor nou descoperite, omologate în urma acceptării lor ca specie, iar pe de altă parte, datorită excluderii constatnte a unor denumirimai vechi, care fie constituie varietăți compoziționale saustructurale ale aceluiași mineral,fie reprezintă termeni finali ai unor serii izomorfe redefinite, fie sunt pur și simpludenumiri sinonime.

II. Conținut

1. TALC- Mg3Si4O10 (OH)2 =Silicat de magneziu

Sistem de cristalizare: monoclinic.

Formă/Habitus: agregate foioase, solzoase, lamelare, fibroase; mase compacte; rareori, cristale individuale.

Culoare: alb, incolor, cenușiu, verzui, brun. Urmă: albă.

Luciu: pământos; gras;

Transparență: opac; translucid în agregate subțiri.

Clivaj: perfect; Spărtură: neregulată.

Duritate:1- etalon de duritate 1 pe scara Mohs.

Greutate specifică: 2,8 g/cmᶟ

Caracteristici: structură tristraficată, de tip 2:1, cu strat brucitic (triocaiedric); tușeu gras; prezintă luminescență de tipul fluorescenței în UV; foițele generate de plantele de clivaj sunt flexibile, dar nu elastice;varietatea de talc masiv, compact și cu puritate înaltă se numește steatit.

Geneză:primară: (- ) metamorfică regională; (- - ) metamorfică hidrotermală, prin metamorfismul silicaților de Mg; secundară: (□) prin alterarea unor silicați de Mg (olivină, piroxeni).

Istoric și generalități: Talcul este cunoscut din antichitate, fiind utilizat în pofida durității sale scăzute pentru sculptură, ornamentație, ustensile. Mai recent, populația inuită din nordul Canadei utilizează talcul compact, numit și ”piatră de săpun” pentru sculptarea figurinelor zoomorfe. În afara producerii pudrei de talc și a altor utilizări în produse cosmetice și farmaceutice, utilizările moderne ale talcului sunt multiple, acesta dovedindu-se a fi un mineral foarteimportant din punct de vedere industrial: constituie un eficient izolator electric, termic și chimic; este utilizat ca filler în cauciucuri, mase plastice, vopsele, lubrifianți, ceramică, hârtie, insecticide etc.

Ocurențe: în lume: extrem de răspândit: Mții Appalachi, California, Texas (SUA); Germania; Italia; Austria; Transvaal ( Africa de Sud); Clibberswick-Ile. Shetland, Scoția; în România: Borsec (jud. Harghita), Teregova, Marga, Rusca Montană, Oravița, Ciclova Română (jud. Caraș-Severin).

2. GIPS-CaSO4- 2H20 = Sulfat de calciu

Sistem de cristalizare: monolcinic.

Formă/Habitus: cristale tabulare, lamelare, striate vertical; agregate fin granulare compacte, fibroase; agregate în rozetă.

Culoare: incolor, alb, gălbui, cenușiu, ocru,brun. Urmă: albă.

Luciu: sticlos, sidefos.

Transparență: transparent, translucid.

Clivaj: perfect. Spărtură: fibroasă, concidală.

Duritate: 2- etalon de duritate 2 pe scara Mosh.

Greutate: 2,3 g/cm³

Geneză: primară: sedimentară, de precipitație chimică, în bazine marineși lacustre; hidrotermală.