Monografia climatică a orașului Galați

Introducere

Lucrarea aceasta a izvorat din pasiunea si dorinta de a contribui prin eforturi personale, la observarea si cunoasterea stiintifica a orizontului local. Consider ca aceasta activitatea constituie temelia insusirii cunostintelor geografice ulterioare, precum si un izvor de impresii si pareri.

Atasamentul puternic ce se naste din frageda copilarie fata de locurile natale reprezinta o legatura ce se pastreaza toata viata.

Va invit sa patrundeti in intelesurile pline de adevar ale lui George Valsan cuprinse in lucrarea “In sprijinul profesorului de geografie”: “Geografia trebuie sa inceapa cu studiul locului natal, al carui elemente, proaspete, pline de imagini, de simtire, exista in sufletul fiecarui copil si trebuie numai scoase la lumina, valorificate si randuite”.

Capitolul 1. Factori radiativi

1.1. Radiatia solara directa (S)

Acea parte a din radiatia venita de la Soare, care ajunge nemodificata la nivelul suprafetei solului sub forma unui fascicol de raze paralele.

Radiatia solara directa reprezinta componenta esentiala a bilantului radiativ si totodata sursa principala de caldura pentru suprafata terestra.

Valorile fluxului radiatiei solare directe pot depasi la amiaza 1 cal/cm2min, fiind ceva mai mari primavara si vara, la inaltimi maxime ale Soarelui deasupra orizontului.

Radiatia solara directa depinde de valorile coeficientului de transparenta a atmosferei, astfel, intensitatea radiatiei directe poate varia pana la valorile maxime de 1,4 cal/cm2min vara si 1,1 cal/cm2min iarna.

Intensitatea radiatiei solare directe, creste in general odata cu inaltime, pe munti, la peste 200 m, valoarea maxima putand ajunge la 1,5 - 1,55 cal/cm2min.

Valorile radiatiei solare directe pe suprafata orizontala se micsoreaza apreciabil la pozitiile joase ale Soarelui, in general iarna, spre nordul tarii si in tot cursul anului, in primele ore ale diminetii si la ultimele ore ale serii.

Sumele lunare si anuale ale radiatiei solare directe sunt foarte variabile in timp cat si ca repartitie teritoriala, fiind puternic influentate de prezenta si regimul norilor, cetii, cat si de prezenta altor fenomene meteorologice care pot modifica transparenta atmosferei.

1.2. Radiata solara difuza (D)

Radiatia solara difuza este acea parte a din radiatia solara care, dupa ce a fost difuzata de moleculele gazelor componente ale atmosferei, dar si de particulele aflate in suspensie in atmosfera, ajunge la nivelul suprafetei solului, ea venind din toate partile.

In perioada solstitiului de vara, in timpul amiezii, valorile radiatiei difuze pot ajunge la valori de 0,25 cal/cm2min. Dimineata si seara ele sunt cuprinse intre 0,01 si 0,10 cal/cm2min.

Radiatia difuza creste, in general, odata cu cresterea opacitatii atmosferei. Un rol foarte importante il are culoarea si natura suprafetei terestre care reflecta difuz, in grad variabil in atmosfera, radiatia solara.

Cand cerul este acoperit de nori, radiatia solara reflectata si difuzata in mod repetat si foarte complex de cristale de gheata si de particule de apa ale norilor ajunge la suprafata terestra exclusiv sub forma radiatiei difuze. Valorile ei, in diverse anotimpuri, zile sau ore ale unei zile pot varia depinzand de structura norilor.

Iarna, un rol important il are si suprafata stralucitoare a stratului de zapada proaspat cazuta, care reflecta puternic lumina solara, marind intensitatea radiatiei difuze. In lunile de iarna, sumele lunare sunt de cateva ori mai mari decat cele ale radiatiei solare directe, pe cand vara, ele sunt cu mult mai mici decat acestea.

1.3. Radiatia solara globala (Q)

Radiatia solara globala reprezinta suma dintre radiatia solara directa si radiatia solara difuza. (Q = S + D)

Sumele lunare maxime, teoretic posibile, ale radiatiei solare totale pentru timpul senin si in conditii de transparenta maxima a atmosferei au fost calculate si ele cresc pana in iunie, cand la noi depasesc 23 kcal/cm2 si scad treptat pana in decembrie ajungand la 5,5 - 7,0 kcal/cm2. Sumele respective scad odata cu latitudinea, de la sud spre nord in toate lunile anului, dar mai accentuat iarna, cand diferenta lor maxima intre limita sudica si cea nordica poate depasi 1 kcal/cm2.

In perioada solstitiului de vara pe timp senin, in 24 de ore se poate inregistra de 4 ori mai multa energie solara in comparatie cu zilele senine din perioada solstitiului de iarna.

Sumele anuale are radiatiei solare globale variaza si in functie de regimul norilor, al cetii si diferitelor fenomene meteorolgicee si conditiilor fizico-geografice.