Monografia climatică a orașului Sulina

Delta Dunării este situată în partea de est a României şi la extremitatea sud-estică a Ucrainei şi se prezintă în forma clasică a literei delta, avînd forma unui con plat cu vârful în punctul de separare a braţelor fluviului în zona strâmtorilor dintre Orlovka şi Isaccea. La est de acest punct, valea se lărgeşte marcând delta propriu-zisă care, înainte ca fluviul să se verse în Marea Neagră, se extinde pe o suprafaţă de 100 km lungime x 100 km lăţime, iar de aici se continuă în interiorul mării pe o distanţă de aproximativ 10-15 km.

Fiind înconjurată la nord de Podişul Bugeacului, la vest de Podişul Dobrogei de Nord şi parţial de Podişul Bugeacului, iar la est şi sud-est de Marea Neagră, zona de vărsare a Dunării se individualizează net ca unitate fizico-geografică aparte şi este formată din Delta Dunării (inclusiv zonele lacustre de la nordul şi sudul deltei propriu-zise) şi sectorul maritim din faţa deltei.

Delta Dunării (inclusiv zonele lacustre periferice) se întinde în nord până la paralela de 46o42’ latitudine nordică (ţărmul de nord al lacului Chitai), în sud până la 44o24’ latitudine nordică (Gura Buhazului), spre vest până la 28o14’ longitudine estică (ţărmul de vest al lacurilor Ialpug şi Cugurlui), iar înspre est până la 29o46’ longitudine estică (gura braţului Noul Stambul).

Între limitele prezentate, Delta Dunării (inclusiv zonele lacustre periferice) are o suprafaţă de aproximativ 564.000 ha dintre care 442.300 ha pe teritoriul României şi 124.000 ha pe teritoriul Ucrainei.

Cap. 1 Factorii Radiativi

1.1 Radiatia Solara directa

Reprezinta radiatia solara care strabate atmosfera, ajungand nemodificata la suprafata terestra sub forma unui flux de raze paralele (cu lungimi de unda cuprinse intre 0,291 si 4-5 µ). Intensitatea radiatiei solare directe variaza in dependenta de doi factori si anume: inaltimea Soarelui deasupra orizontului (latitudinea, pentru acelasi moment; anotimpul si momentul zilei, pentru acelasi punct) si transparenta atmosferei (umezeala aerului, nebulozitatea, concentratia pulberilor in suspensie).

1.2 Radiatia Solara difuza

Reprezinta acea parte a radiatiei solare, care, dupa ce a fost difuzata de moleculele gazelor ce compun atmosfera si de suspensiile din cuprinsul acesteia, ajunge la suprafata terestra venind din toatre directiile. Din aceasta cauza a fost numita radiatia solara a boltii ceresti. Intensitatea radiatiei difuze depinde, ca si cea a radiatiei solare directe de inaltimea Soarelui deasupra orizontului si de transparenta atmosferei.

1.3. Radiatia Solara Globala

Aceasta radiatie rezulta din insumarea radiatiei solare directe (S’) si a radiatiei difuze (D), masurate pe unitatea de suprafata orizontala. Mai este denumita si „insolatia”. Valorile intensitatii radiatiei globale se afla in stransa dependenta de starea atmosferei si procesele vremii. Astfel, pe timp cu cer acoperit cand radiatia solara nu poate ajunge la suprafata terestra, ele sunt mai reduse si se refera numai la radiatia solara difuza. In situatiile cu intensitate mare a radiatie solare directe si cu valori ridicate ale radiatiei difuze, radiatia globala poate atinge valori apropiate de 2 cal/cm².min. Asemenea valori se inregistreaza in vaile montane de la circa 2000 m altitudine unde radiatia solara directa se intensifica pe seama reflectarii provocate de norii Cumulus humilis si de zapada care acopera culmile invecinate. Radiatia solara globala atinge in aceasta regiune, cele mai mari valori medii anuale din Romania. Ele cresc de la vest (130 kcal/cm2 ) la est (135 kcal/cm2) sub influenta Marii Negre. Valorile ei depind de nebulozitatea totala si de durata de stralucire a Soarelui.