Monografia climatică Râmnicu Sărat

Am ales aceasta tema gandindu-ma ca si eu as putea contribui la imbogatirea datelor despre orasul meu natal si, probabil, prezenta lucrare va fi un punct de plecare pentru preocuparile mele viitoare.

In cadrul Romaniei, orasul Ramnicu Sarat se afla in partea de sud-est, fiind situat la intersectia paralelei de 45°23’ latitudine nordica cu meridianul 27°03’ longitudine estica. In cadrul judetului, orasul Rm.Sarat este situat in partea de nord-est si este al II-lea oras ca importanta din judetul Buzau.

Orasul Ramnicu Sarat face parte din categoria asezarilor urbane de marime mijlocie (35577 locuitori la 1 iulie 1985) ; face parte din centura pericarpatica de orase. S-a dezvoltat in special pe malul stang al raului cu acelasi nume, intr-o zona cu un important vad, strabatuta din vechi timpuri de importante drumuri comerciale, care il puneau in legatura cu principalele orase ale Munteniei si Moldovei.

Vecinatatile teritoriului administrativ ale municipiului Ramnicu Sarat sunt urmatoarele:

la nord- comuna Slobozia Bradului (judetul Vrancea);

la est comuna Ramnicelu (judetul Buzau);

la vest comuna Topliceni (judetul Buzau) si comuna Podgoria (judetul Buzau). Granita intre Ramnicu Sarat si comuna Valea Ramnicului, Ramnicelu si Topliceni este una naturala, fiind despartite de raul Ramnic, pe cand cu celelalte localitati legatura se face prin intermediul soselei E85 spre Valea Ramnicului, Slobozia Bradului si D22 spre Ramnicelu.

1. FACTORII GENETICI AI CLIMEI

1.1FACTORII RADIATIVI

La limita superioară a atmosferei ajunge numai a doua miliarda parte din energia emisă de Soare în spaţiul cosmic. Faţă de valoarea medie a acesteia (2.4/1018cal cm2min), radiaţia solară înregistrează o fluctuaţie anuală de la 3,4% în ianuarie, la periheliu, până la -3,5% în iulie, la afeliu.

Teoretic, zonele paralelelor de 450 beneficiază de un regim radiativ moderat, cu diferenţieri regionale apreciabile. La extinderea latitudinală a României, fascicolul de raze solare, acoperă uninterval maxim de 4038` de latitudine, iar variaţia anuală a unghiului de incidenţă provoacă o creştere a duratei zilei de la solstiţiul de iarnă la cel de vară de 6 ore şi 30 minute în sud, şi de 7 ore şi 40 de minute în nord, fapt ce impune o zonalitate corespunzătoare a proceselor climatice şi, implicit a peisajului.

Potenţialul energetic de care dispune România se poate estima pe baza măsurătorilor ce se efectuează la staţiile meteorologice Constanţa, Bucureşti-Afumaţi, Timişoara, Cluj-Napoca şi Iaşi.

Radiaţia solară constituie aproape în totalitate sura energetică primară a dezvoltării tuturor proceselor geofizice şi biologice care au loc în atmosferă şi la suprafaţa terestră.

La limita superioară a atmosferei ajunge numai a doua miliarda parte din energia emisă de Soare în spaţiul cosmic. Faţă de valoarea medie a acesteia (2,4 x 1018 cal/ cm2 min), radiaţia solară înregistrează o fluctuaţie anuală de la +3,4% în ianuarie, la periheliu, până la -3,5% în iulie, la afeliu.

1.2 Radiaţia solară directă. (S)

Este principala componentă a bilanţului radiativ, ea ajungând la suprafaţa terestră sub forma unui flux de raze paralele, cu lungimi de undă oscilând între 0,291 şi 5 microni. Radiaţiile cu lungimi de undă mai mici de 0,291 microni, nu ajung în straturile inferioare ale atmosferei sau pe suprafaţa terestră, ele fiind absorbite de ozonul concentrat în partea superioară a stratosferei la 20-30 km înălţime.o

Ea depinde de unghiul de înălţime a Soarelui, de opacitatea atmosferei şi de unghiul sub care aceasta este recepţionată. De aceea pe o suprafaţă perpendiculară pe razele solare, gradientul de creştere a fluxului radiativ până la ora 9 şi cel de scădere, după ora 15, este mai mare decât între aceste ore. De asemenea, potenţialul radiativ recepţionat de suprafaţa expusă perpendicular faţă de Soare, scade nu numai datorită influenţei structurii majore a suprafeţei active, îndeosebi a lanţului carpatic care influenţează evoluţia maselor de aer implicit opacitatea atmosferei.

Pe suprafaţa orizontală, în sudul ţării, vara în iulie se recepţionează în medie 0,7cal/cm2min, iar în nord 0,6 cal/cm2min. iarna, în decembrie, la ora 12, suprafaţa orizontală din sudul ţării primeşte doar 15% din potenţialul înregistrat în secţiune perpendiculară, iar în nordul ţării, acesta se reduce până la valori mai mici de 10%.

Aceeaşi dependenţă faţă de înălţimea Soarelui deasupra orizontului face ca intensitatea radiaţiei solare directe în regimul ei anual, să fie minimă în decembrie şi maximă primăvara sau în primele luni de vară.

Un alt factor important de care depinde intensitatea radiaţiei este transparenţa atmosferei. Această dependenţă introduce în regimul anual şi diurn al intensităţii radiaţiei solare directe, creşteri şă scăderi cantitative cu caracter neregulat.

Intensitatea radiaţiei pe suprafaţa perpendiculară se determină cu ajutorul pirheliometrului şi actinometrului.