Monografia Comunei Tisău

CAPITOLUL I - LOCALIZARE

AȘEZARE GEOGRAFICĂ

Comuna Tisău se află în partea centrală și de vest a județului Buzău la distanța de aproximativ 28 km de municipiul Buzău. Este situată pe ambele maluri ale răului Nișcov. Limitele sale gografice sunt: la nord, începând de la Biserica Cetățuia, merge

culmea muntelui Predealul-Buzăului până în vârful Bradului, continuă

pe Slemnea Vipereștelor și ajunge la Piatra Cislăului, în apropiere de Muntele Fantana Hoților; la vest se lasă pe plaiul Muntelui Fantana

Hoților trece pe la muchea Mestecenii, suie în dealul Chiriacului, atinge

cătunul Pietricica urca în muntele vârful Glodului, coboară în apa râului Nișcov, pe care îl trece puțin mai sus de cătunul Glodu apoi urca în pădurea Archimandrita; la sud începand din

Archimandrita, se mărginește cu hotarele de la nord ale comunelor Jugureni, Fintești, Năieni, Vispești și Breaza până dă în Muntele Istrița, continuă pe plaiul Istriței până la Colțul Pietrei, iar apoi pe hotarul de nord al comunelor Șaranga si Gura Saratii, până în Fântâna Romaneștilor și continuă pe hotarul comunei Monteorul; la est urmărește hotarul pădurii Grăjdana, trece râul Nișcov, se lasă pe valea Merei, merge la podul Adâncata , ajungând la muntele Cerbu, de aici continuă pe limitele păduri Lunceni, pe hotarul păduri Unguriu până la muchea Tinta si valea Tina Neagra.

1.2 VECINĂTĂȚI

Din punct de vedere administrativ, comuna Tisău se învecinează la nord cu comuna Magura, la est cu comuna Vernești, la sud-est cu comuna Merei, la sud cu comunele Pietroasele și Breaza, la sud-vest cu comuna Năieni, la vest cu județul Prahova și la nord- vest cu comuna Viperești.

1.3 RELIEFUL

Comuna Tisău este așezată

în valea Valea Nișcovului. Terenul comunei în zona Grajdaneie este accidentat și foarte nisipos, din care

cauză este brazdat de o multimea de vai goale sau

acoperite cu păduri. Pe măsură ce înaintăm spre nordul comunei, terenul e muntos, străbătut de la vest spre est de frumoasa vale a râului Nișcov, ale carei maluri sunt acoperite de păduri . Înalțimea în bloc a regiunii de la curbura, de la sfârsitul pliocenului și pana în pleistocen,a dat

posibilitatea formării unui relief de o mare

complexitate, cu evidente caractere de tinerețe, dar afectate de procesele de versant foarte active.Aspecte cu totul deosebite oferă culmile Ciolanu și Istrița care alcatuiesc Dealul Mare și strajuiesc, la nord și la sud Valea Nișcovului. Datorită alcatuirii din calcare și gresii sarmatice rezistente la eroziune , culmea Ciolanu are înfatișare masivă, cu versanți abrupți, segmentați de văi scurte și adânci ascunse de fagetele de pe versantul nordic, ca și de pădurile de gorun larg poienite din bazinul Nișcovului pe care înaintează rareori mici așezări omenești . Înaltimile sale cele mai mari sunt: vârful Poiana Hoților de 737m, vârful Bradului de 661 m și vârful

Cetățuia de 632m. În partea de sud a râului Nișcov, masivul Istrița, luat în ansamblul , și-a menținut formele proeminente datorită gresiilor și mai ales calcalelor care au favorizat menținerea acestor forme . Încadrată de regiuni joase, Istrița pare mai impunatoare decât înalțimele sale de 600-700 m, ceea ce înseamna o ridicare cu mai mult de 500 m deasupra câmpiei . Depresiunrea Nișcovului , una dintre cele mai întinse și mai clar conturate depresiuni din Subcarpații Buzăului, este

drenată de râul cu același nume . Afluienți Nișcovului adâncindu-se în argile, nisipuri și pietrișuri pliocene, au fragmentat adanc dealurile de la nord și sud, dar valea ele, depresiunea propriu- zisă, apare mai evoluată decât mărimea râului. Valea Nișcovului este aproape în întregime longitudinală, corespunzând

unui sinclinal orientat perpendicular pe Valea Buzăului. Pe alocuri ea prezintă lărgituri determinate de cofluentele de pe stânga râului modelate în argile, nisipuri, pietrișuri, și depozite loessoide levantin –pleistocene. Pe cursul râului Nișcov apar terase, chiar dacă sunt mai reduse și mai fragmentate decât în alte zone ale Subcarpaților Buzăului, fragmente de terasa întalnim și pe teritoriul comunei Tisău. Resturi mai evidete cu altitudinea de 50-60 m întalnim la Haleș, de 80-90 m la Grăjdana Sasenii Vechi, nivelul de 110 -120m la Haleș iar cel de 140-160m în zona Grăjdana-Nicov. Acestea sunt acoperite cu fanețe și livezi de pomi fructiferi și parțial locuite. Pe terasele joase sunt așezarile omenesti, caile de comunicație și culturile agricole , pe terasele mijlocii sunt plantații pomicole și fanețe, iar uneori sunt locuite, pe nivelele înalte sunt ocupate cu pașunii și păduri.

1.4 CLIMA

Comuna Tisău fiind așezată în zona de curbura a Carpaților, are o climă temperat continentală. O caracteristică a climei din Valea Nișcovului o constituie temperatura mai ridicată a aerului, valea fiind la adăpostul dealurilor Ciolanul și Istrița.Fața de câmpie,iarna temperatura medie lunară are creșteri considerabile datorită adăpostului creat

de parțile înalte ale reliefului deluros, unde radiația nocturnă din timpul iernii este relativ redusă iar inversiunile de temperatura mai puțin accentuate decât la nivelul câmpiei.Temperatura medie anuală a lunii ianuarie este de circa -3,20C, iar a luni iulie prezintă un maximum anual de +21,7 0C.Temperatura medie anuală are valuare de +10,30C.Temperatura maximă atinge vara la umbră 38- 400C iar la soare 600C iar iarna temperatura scade pană la -340C.

Factorii genetici și dinamici care crează condiţii climatice și le influenţează desfăşurarea prezintă în arealul studiat câteva particularităţi specifice. Radiaţia solara.Intensitatea radiaţiei solare directe este cuprinsă, în regiunea Subcarpaților Buzăului între 1.4 kal/cm2/min, în timpul verii și 1.1 kal/cm2/min în timpul iernii. Aceste valori sunt mai mici cu aproape 25% pe pantele cu orientare nordică și mai mari pe cele cu alte orientări. Radiaţia globală, care depăşeşte annual 120 kal/cm2 este mai redusă cu 5 kal/cm2 decât în Câmpia Romană. Cele mai mari sume lunare se înregistrează în luna iulie (18 - 19 kal/cm2), când predomină timpul senin, fiind cu 15 kal/cm2 mai mari decât cele din luna decembrie. Suprafaţa activă subiacentă.