Monografia Orașului Pașcani

1. AŞEZARE GEOGRAFICĂ ŞI TOPONIM

Municipiul Paşcani, este situat în partea de nord-est a României, pe valea Siretului, la marginea vestica a judeţului Iaşi. Comunele Mirosloveşti si Stolniceni-Prajescu marginesc oraşul la sud, Ruginoasa şi Todiresti la est, Vanători si Lespezi la nord, în timp ce la vest acesta este marginit de comuna Valea Seaca.

În partea de jos a oraşului, în lunca Siretului sunt localitaţile suburbane Lunca Paşcani si Blăgesti, iar în partea din deal, pe versant localitătile suburbane Gâşteşti, Boşteni si Sodomeni.

Suprafaţa municipiului Paşcani este de 75,49 km2.

Numele de Pascani provine se pare de la un anume Oană Paşcă, stăpân al acestor locuri in sec. al XV-lea.

2. REPERE ISTORICE

Documentele cele mai vechi ale Paşcanilor, încep şirul menţiunilor acestei localităţi la 1587-1588 : un act, cu valeatul 7096, emis de Nicoară şoltuzul si cei 12 pârgari ai oraşului Baia, priveşte vanzarea unui loc « între movile şi între Siretul Vechi şi Siretul Nou », unde se putea face moară şi pod ; între cei nouă martori prezenţi la această vânzare făcută în fata autorităţilor orăşeneşti din Baia, se afla si « Toader din Paşcani si Andreica de acolo si Ionaşco de acolo si Lazor de acolo ».

De-a lungul timpului aşezarea a avut mai mulţi stăpâni. Cândva, în prima sau a doua generaţie de stăpâni, s-au delimitat două jumătăţi ale satului ( partea de sus şi partea de jos ), ceea ce înseamna ca au existat, la un moment dat doi fraţi care şi-au împărţit moştenirea părintească. Aceste două jumătaţi sunt menţionate în documente, cu stăpânii lor, în primele decenii ale veacului XVII, când vechile stăpâniri s-au tulburat si apoi s-au schimbat cu totul.

Din câţi stăpâni au avut Paşcanii în veacurile medievale, cei care au însemnat cel mai mult pentru istoria locurilor şi care şi-au legat cel mai strans numele de aceste locuri au fost Cantacuzinii. Primul, care aşsi întregit aşezarea cumpărând ambele jumătăţi de sat a fost Iordache Cantacuzino.

Stăpânirea Cantacuzinilor la Paşcani a durat mai bine de un secol, prin patru generaţii ale acestei familii, din care o ramura însemnata a continuat să se numeasca – si dupa ce n-a mai stapanit acel sat, până în zilele noastre – Cantacuzino-Paşcanu : unul dintre ei, marele logofăt Dimitrie Cantacuzino-Paşcanu (1789-1862), este ctitorul spitalului ieşean care îi poartă numele.

În vara anului 1774, când s-a făcut un recesământ cerut de trupele ruseşti de ocupaţie, Paşcanii erau înca în stăpânirea Cantacuzinilor ; şase ani mai târziu, curtea de acolo – apreciată ca « minunată » prin poziţia ei deosebită – aparţinea boierului Iordache Balş. La 1809, prin testament, acesta a destinat Paşcanii fiului său Iancu. În împrejurările tulburi care au marcat anii 1806-1812, Iancu Balş a plecat în Rusia; Paşcanii au trecut un moment în stăpânirea fraţilor Dimitrachi si Panaiotachi Moruzi, fiii lui Constantin Moruzi, fost domn al Moldovei la 1777-1782; după tragica moarte a acestora (sub acuzatia de tradare faţă de Sublima Poartă ), în toamna lui 1812, averea fiindu-le scoasă la vanzare prin licitaţie, Paşcanii au fost cumpăraţi de unul dintre marii boieri moldoveni ai vremii, vistiernicul Iordache Rosetti-Roznovanul ( 1764-1836 ). De la acesta, prin testament, proprietatea a trecut fiului sau, Neculai Rosseti-Roznovanu, al carui fiu omonim va sfârşi prin a ipoteca moşia Paşcani. Socotită a fi « una dintre cele mai frumoase, nu numai din judeţ, ci şi din întreaga Moldovă », moşia Paşcani a devenit, prin cumpărare, proprietatea colonelului Eugeniu Alcaz ( 1808 – 1892 ).

La vremea aceea, moşia era de mult separată de sat şi de târgul care se înfiripase pe ea.

În recensămantul de la 1774, satul Paşcani din Ocolul Siretului de Jos e arătat ca numărând 292 de case, ceea ce înseamna o populaţie care se ridica la 1200 de oameni : cifra e foarte mare pentru un sat, într-o vreme când numărul locuitorilor unor asezari rurale depăsea arareori cifra zecilor.

Statistica din 1959 pune în evidenţă “copilăria” târgului, care fiinţa ca aşezare măruntă pe lânăa satul omonim: acesta din urmă numara peste 5500 locuitori, în vreme ce târgului i se consemnau numai 91, dintre care 86 erau evrei, trei alti supuşi străini şi doar doi oameni liberi de dări.

Trei decenii mai tarziu târgusorul avea 782 de locuitori, absorbind treptat vechiul sat. Ceea ce a constituit, însa, ‘motorul’ principal al dezvoltării Paşcanilor pe calea urbanizarii a fost drumul de fier : dezvoltarea reţelei de cale ferată a atins, în 1869-1871, această zonă ; pentru tronsonul Roman – Burdujeni ( Suceava ), s-au construit mai multe staţii, între care şi cea de la Paşcani. Pentru aceasta din urma, cu tot ce însemna ea ( depou, ataliere etc ), terenul a fost dăruit de N. Rosseti-Roznovanu, într-un gest care îl aminteşte pe acela al vechilor boieri, ctitori de biserici şi mănăstiri, mai apoi înzestrători de şcoli şi de spitale, întemeietori de premii şi burse.

3. CADRUL NATURAL

Orasul Pascani este asezat in sudul Podisului Sucevei, care ocupa partea de nord-vest a Podisului Moldovei. Aici intra in contact mai multe unitati cu trasaturi si resurse complementare : Podisul Falticenilor, Culoarul Siretului, Dealul Mare Harlau si seaua Ruginoasa. Relieful actual se datoreaza actiunii apelor curgatoare si celorlalti agenti care au modelat depozitele cuaternare, alcatuite din argile, marne cu alternante de nisipuri, gresii, calcare oolitice, prundisuri si luturi loessoidice, prin eroziune si acumulare. De mentionat prezenta inaltimilor, de o parte si de alta a Siretului : Dealul Peter, Dealul Gura Badilitei, Dealul Osoi si seaua Ruginoasa din stanga Siretului - si Dealul Iorcani, Dealul Runcu sau Gastesti, Dealul Parcului – pe dreapta Siretului.

Valea Siretului in acest sector are 290m, cu versanti inclinati.

Datorita pozitiei geografice, orasul Pascani are un climat continental destul de pronuntat, integrandu-se in tinutul climatic al dealurilor inalte. In afara de pozitia geografica si relief, clima vaii Siretului din sectorul Pascani tine si de alti factori, mai importanti fiind radiatia solara si circulatia generala a maselor de aer anticiclonale atlantice – si directia vaii Siretului ( N-S ), care canalizeaza curentii de aer. Cantitatea de radiatie solara, la nivelul solului este destul de ridicata, avand influenta deosebita asupra temperaturii aerului, valoarea medie fiind de 8,3 0C.