Munții Apuseni

Introducere

Datorită importantei carstului în general si a anumitor fenomene carstice caracteristice în zona Muntiilor Apuseni, constituirea unui parc natural în această zonă îi aparţin lui Emil Racoviţă, care la primul Congres al Naturaliştilor din România din aprilie 1928 a formulat clar scopul şi obiectivele creării unei arii protejate de dimensiuni mari în Munţii Apuseni.

În ultimele decenii s-a evidentiat un element al importantei zonei, aceasta fiind printre ultimele zone naturale de carst împădurit de asemenea dimensiuni în Europa. Mai mult, această zonă adăposteste aici plante relicte în cel mai sudic punct al arealului lor de răspândire (Andromeda polifolia, datorită conditiilor de microclimat local).

De asemenea, comunitătile umane din zona parcului, sunt reprezentate la nivel national din punct de vedere al identitătii, al păstrării obiceiurilor si traditiilor locale, cel mai elocvent în acest sens reprezentându-l motii.

Zona posedă un peisaj de înaltă calitate estetică, cu o mare diversitate de habitate, floră si faună , care se datorează utilizării unor metode traditionale de utilizare a terenului, organizare socială si obiceiuri specifice. Aici se pot asigura vizitatorilor posibilităti de recreere si turism, integrate în modul de viată traditional al comunitătilor locale.

Conform prevederilor Ordonantei de Urgentă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sălbatice, Parcu National Apuseni are drept scop „ protectia si conservarea unor ansambluri peisagistice în care interactiunea activitătilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă peisagistică si/sau culturală, deseori cu o mare diversitate biologică”.

Asezare geografică

Parcu National Apuseni este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni, întinzându-se pe o parte din masivele Bihor la sud şi Vlădeasa la nord, pe teritoriul administrativ a trei judeţe (Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%).

Cuprinde suprafeţe de pe teritoriul administrativ a 16 comune, şi proprietăţi aparţinând la 25 de comune. În ce priveşte numărul de comunităţi, pe teritoriul Parcu National Apuseni sunt cuprinse integral 53 localităţi şi 3 sate de vacanţă (Boga, Fântânele şi Vârtop), parţial fiind cuprinse încă 8 localităţi, situate pe limitele parcului.

Limitele Parcului National Apuseni au fost stabilite prin HG 230 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 26.03.2003, privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora.

Limita nordică.Din vârful Măgura Fericii (1106,1 m) limita urmăreşte, culmea principală dintre bazinele Crişului Pietros şi al văii Nimăieşti, până în Vf. Poienii (1626,8 m).

Limita estică. Din cota 1136,6 m, limita coboară la confluenţa Văii Negre cu Someşul Cald, apoi urmează în amonte malul drept al Someşului Cald până la barajul lacului de acumulare Fântânele (extremitatea de est), de unde se continuă pe culmea secundară a Pârâului Valea Rea până în Dâmbul Hâr (1311,5 m).

Limita sudică. De la confluenţa Albac cu Arieşul Mare , limita urmează spre amonte malul drept al Arieşului Mare până la obârşia acestuia în Pasul Vârtop (1160 m) incluzând Cheile Albacului şi ocolind intravilanul localităţilor Scărişoara, Gârda de Sus şi Arieşeni.

Limita vestică. De la confluenţa Crişul Băiţa/V. Brusturi, limita urmăreşte liziera păduri spre podul de lângă biserica localităţii Sighiştel, de unde urcă pe culmea secundară Dâmbul Osoiului, se continuă pe culmea dintre valea Sighiştel şi Valea Neagră, Vf. Brusturi (770,1 m) şi Vf. Măgurii (741,3 m).