Munții Bucegi - Leaota - Piatra Craiului

Masivul Bucegi, cu o suprafaţă de circa 300 km2, se află la extremitatea estică a Carpaţilor Meridionali, desfăşurandu-se între Valea Prahovei la est si culoarul Branului şi Valea Ialomiţei la vest; cade brusc spre nord către depresiunea Bârsei şi spre sud, până la contactul cu Subcarpaţii de curbură. Se întinde pe teritoriul judeţelor Dâmboviţa, Prahova şi Braşov. Fiind de o mare complexitate structurală şi morfologică, masivul apare ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 - 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice.

Munţii Leaota sunt munţi în lanţul Carpaţi, care fac parte din Carpaţii Meridionali, învecinâdu-se cu Munţii Bucegi şi Munţii Piatra Craiului. Vârful Leaota, din centrul masivului, este cel mai înalt punct cu o altitudine de 2.133 m.

Munţii Piatra Craiului este un lanţ muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaţilor Orientali, dar care aparţine lanţului Carpaţilor Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora.

Relief glaciar:

În munţii Bucegi se întâlnesc 2 forme principale de dovezi glaciare: forme de eroziune şi forme de acumulare.

Creasta Bucşoiu

1. Pietrele de la Omu - importanţă geomorfologică, se găsesc pe Vârful Omu din nordul masivului, cel mai înalt punct din munţii Bucegi, fiind al optulea vârf din România, cu o altitudine de 2.505 m.

2. Crucea Eroilor Neamului, de importanţă istorică şi turistică, este un monument construit între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, pentru a cinsti memoria eroilor români căzuţi în Primul Război Mondial.

3. Cascada Urlătoarea - importanţă hidrologică, situată la o distanţă de 1 ½ ore de mers de Buşteni.

4. Avenul Vânturiş - importanţă speologică

5. Cascada Vânturiş - importanţă hidrologică

6. Colţii lui Barbeş - importanţă geomorfologică

7. Claia Mare - importanţă geomorfologică

8. Portiţa Caraimanului - importanţă geomorfologică

9. Ogaşul Spumos - importanţă geomorfologică

10. Peretele Văii Albe - importanţă geomorfologică

11. Colţii Morarului - importanţă geomorfologică

12. Ceardacul din Valea Cerbului - importanţă geomorfologică

13. Avenul din Bucşoiu - importanţă speologică

14. Mecetul Turcesc - importanţă geomorfologică

15. Hornurile Mălăieştilor - importanţă geomorfologică

16. Circul Glaciar Ţigăneşti - importanţă geomorfologică

17. Arcada din Valea Gaura - importanţă geomorfologica

18. Valea Ţapului - importanţă geologică

19. Popasul Strunga - importanţă geologică

20. Punctul Fosilifer de pe Vf. Gaura - importanţă paleontologică

21. Cascada Doamnei - importanţă hidrologică[4]

22. Sfinxul - importanţă geomorfologică şi turistică

23. Babele - importanţă geomorfologică şi turistică

24. Peştera Avenul de sub Babele - importanţă speologică

25. Platoul cu ciuperci de gresie - importanţă geomorfologică

26. Cheile Horoabei - importanţă geomorfologică

27. Ponorul din Horoaba - importanţă geomorfologică

28. Cheile Urşilor - importanţă geomorfologică

29. Peştera Ialomiţei - importanţă speologică şi turistică

30. Calcarele de la Strunguliţa - importanţă geologică

31. Izbucul din Horoaba - importanţă hidrologică

32. Turnul Seciului - importanţă geomorfologică

33. Izbucul Coteanu - importanţă hidrologică

34. Cheile Tătarului - importanţă geomorfologică

35. Cheile Zănoagei - importanţă geomorfologică

Vârful Coştila (2490m)

• Vârful Omu (2505 m)

• Vârful Bucura (2503 m)

• Vârful Bucşoiu (2492 m)

• Vârful Obârşia (2480 m)

• Vârful Coştila (2490 m)

• Vârful Caraiman(2384 m)

• Vârful Babele (2294 m)

• Vârful Jepii Mici (2143 m)

• Vârful Jepii Mari (2071 m)

• Vârful Piatra Arsă (2044 m)

• Vârful Furnica (2103 m)

• Vârful cu Dor (2030 m)

• Vârful Cocora (2191 m)

• Vârful Lăptici (1872 m

• Vârful Blana(1875 m)

• Vârful Oboarele (1707 m)

• Vârful Dichiu (1713 m)

• Vârful Grohotişu (2108 m)

• Vârful Strungile Mari (2089 m)

• Vârful Şaua Strunga (1909 m)

• Vârful Tătarii (1998 m)

• Vârful Deleanu (1901 m)

• Vârful Lucăcilă (1895 m)

• Vârful Zănoaga (1788 m)

Relief de calcare, conglomerate, gresii:

Masivul Bucegi reprezintă un larg sinclinal, de direcţie nord-sud, cuprinzând depozite sedimentare mezozoice, aşezate în transgresiune peste un fundament de şisturi cristaline. Aceste depozite sunt formate în cea mai mare parte din calcare jurasice, conglomerate de Bucegi şi gresii micacee. Către marginea răsăriteană a masivului, în porţiunea inferioară a abruptului prahovean, conglomeratele de Bucegi se rezeamă pe formaţii ale flişului cretacic inferior, cuprinzând stratele de Sinaia, precum şi depozitele de marne şi gresii aparţinând etajelor Barremian şi Apţian.

Relieful carstic este legat de masa calcarelor de pe latura vestică a rezervaţiei, în sectorul Strunga-Grohotiş-Guţanu, iar local de unele blocuri cu dimensiuni mai mari incluse în masa de conglomerate. Specific este exocarstul cu Japiezuri în forme si dimensiuni variabile, unele coline şi avene. Dezolvarea se îmbină sezonier cu îngheţul şi dezgheţul, contribuind la dezvoltarea reliefului ruiniform de pe abruptul calcaros.

• Avenul de sub Babele

• Peştera de pe Piciorul Babelor

• Peştera Ialomiţei

• Peştera Ursului

• Peştera Onicăi

• Peştera Pustnicului

• Peştera Rătei

• Peştera Tătarului

• Avenul Vânturiş

• Platoul carstic Lespezi

• Cheile Zănoagei

• Cheile Tătarului

• Cheile Coteanului

• Cheile Orzei

Din punct de vedere petrografic, Masivul Piatra Craiului se deosebeşte geologic şi morfologic de masivele şi grupele muntoase înconjurătoare, Munţii Leaota, Munţii Bucegi, Munţii Făgăraş şi Munţii Iezer-Păpuşa. În timp ce aceste grupe montane sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, „Crai”-ul, cum este adesea alintat, este o „lamă” tăioasă şi abruptă de roci metamorfice, în special roci calcaroase de vârsta jurasică, lungă de aproximativ 24 - 26 km, orientată de la sud-vest spre nord-est, şi lată de aproximativ 6 - 8 km, pe direcţiile perpendiculare corespunzătoare. Cunoscuţii pereţii verticali, inalţi de 400-650 m, dintre Padina Lăncii şi Valea lui Ivan, au luat naştere datorită stratificării pe orizontală a calcarelor.

Altitudinea maximă a Pietrei Craiului este atinsă în vârful Vârful La Om, cunoscut şi ca Piscul Baciului, având 2244 m. Masivul are numeroase piscuri peste 2000 de metri altitudine (Vf. Padina Popii(2025m), Vf. Ascuţit(2150m), Vf. Ţimbalul Mare(2177m), Varful dintre Ţimbale(2170m), Vf. Sbirii(2220m), Vf. Căldării Ocolite(2202m).

Altitudinea medie este aproximativ 2000 metri. Aici se gaseste cavitatea cu cea mai mare diferenta de nivel din Romania, Avenul de sub Coltii Grindului. Alte obiective care merita vizitate sunt Pestera Dambovicioara, Pestera Coltul Chiliilor, Prapastiile Zarnestilor, varful Piatra Mica, Poiana Ascunsa, Marele Grohotis.

Cheile Dâmbovicioarei şi Peştera Dâmbovicioarei sunt cele mai importante fenomene carstice din Piatra Craiului. În partea nord-estică apar Prăpăstiile Zărneştilor, izbucurile Fântânile Domnilor si Fântâna lui Botorog, La Zaplaz, Cerdacul Stanciului, Peştera Stanciului, Moara Dracului. Aminitim Marele Grohotiş care este o pânză de pietre instabile de 4 km.

Peştera Dâmbovicioara este situată în partea de sud a Masivului Piatra Craiului, în versantul stâng al văii Dâmbovicioara (afluent al Dâmboviţei), la 1 km nord de satul Dâmbovicioara, judeţul Argeş. Peştera s-a format datorită acţiunii apelor pârâului Dambovicioara, care au tăiat în calcarele de vârstă jurasică ale Masivului Piatra Craiului.

Cheile Dambovicioarei sunt o componenta insemnata a celui mai mare complex de chei din tara (cel axat pe Dambovita si afluentii sai), care insumeaza peste 20 de chei, cu o lungime totala de peste 30 km. Adancirea paraului Dambovicioara in calcarele jurasice ale Pietrei Craiului a generat un sector de chei lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion, taiat in stiva de roci a podurilor calcaroase din partea terminala a masivului. Cheile sunt de origine epigenetica, intrucat raul s-a adancit initial in formatiuni sedimentare mai putin dure (gresii, conglomerate), iar cand a ajuns la nivelul calcarelor si-a continuat eroziunea, generand respectivele sectoare inguste ale vailor.