Munții Ghitu - Pretabilitatea terenului pentru amenajarea domeniului schiabil

Utilizarea softurilor GIS prezintă avantaje numeroase şi aduce multiple posibilităţi în comparaţie cu tehnicile cartografice manuale. Metodele de realizare ale hărţilor sunt unite de un sistem de coordonare universal (proiecţie geografică), acestea având în plus şi posibilitatea de interpolare şi realizarea de calcule cu layere, posibilitatea de corectare, intervenţie când se produce orice schimbare pe arealul analizat, etc. Prin diversitatea opţiunilor de reprezentare ale informaţiilor pe hărţi dar şi modul prin care acestea pot fi realizate (suprapunerea mai multor straturi tematice, realizarea unor operaţii matematice cu diferite layere sau modele numerice altitudinale, realizarea unei legături între bazele de date şi partea grafică), se pot realiza hărţi ce determină raportul cauză - efect prin stabilirea unei corelaţii între geologie (tip de rocă, structură) şi utilizarea terenului, între pantă şi expoziţia versanţilor, între hipsometrie şi anumite procese, sau între toate acestea.

1.1.Zona de studiu

Munţii Ghiţu fac parte din ramura sudică a prelungirilor munţilor Făgăraş alături de masivele Cozia şi Frunţi. Sunt delimitaţi de Valea Limpedei (afluent pe stânga al Râului Argeş) la vest, Valea Vâlsanului la est, depresiunea Moliviş la nord şi de Subcarpaţii Argeşului (dealul Chiciura) la sud. Din punct de vedere geologic este format din roci sedimentare (gresii) şi roci metamorfice (gnaise). Înălţimea maximă este atinsă în vârful Ghiţu (cunoscut şi ca Ghiţu Mare sau Ghiţu Brădet), cu 1.622 m.

Elementele climei (temperatură, precipitaţii, vânturi) cunosc în Munţii Făgăraş, ca în toate masivele montane, o etajare determinată de altitudine, aceasta reflectându-se în existenţa etajelor bioclimatice. (Bălăceanu V., Cristea H., 1984) Astfel în arealul Munţilor Ghiţu se poate vorbii de un climat al pădurilor de foioase şi de un climat al pădurilor de conifere, etajul pajiştilor alpine lipsind din cauza altitudinilor mai scăzute faţă de restul grupei Făgăraşului. Temperatura aerului scade treptat de la poale spre creştetul munţilor, media anuală fiind de 4-6°C în etajul pădurilor de foioase şi 2-4°C. Lunile cele mai călduroase sunt iulie şi august, iar cele mai răcoroase ianuarie şi februarie.

Precipitaţiile sunt relative bogate în Munţii Făgăraşului. Cantitatea acestora creşte de la poale spre înălţimi, ajungând în medie de la 900 -1.000 mm în etajul pădurilor de foioase şi 1.200 mm în etajul coniferelor. La altitudini mai mari de 1.500 m precipitaţiile cad sub formă de zăpadă. Zăpezile se instalează pe creste din septembrie-octombrie şi durează până la sfârşitul lunii mai şi începutul lui iunie, deci schiul se poate practica în unele locuri până la începutul lunii iunie. (Bălăceanu V., Cristea H., 1984)

Fig. 1. Localizarea Munţilor Ghiţu

2. Metodologie

Metodologia de analiză a constat în determinarea factorilor geomorfologici ce influenţează

dezvoltarea unui proiect ce constă în amenajarea unui parc fotovoltaic, utilizând date de tip GIS.

2.1. Baze de date utilizate

Realizarea studiului a început prin colectarea de date geografice din care am extras

elementele esanţiale necesare analizei. Pentru realizarea materialului grafic s-au utilizat harta

topografică la scara 1:25.000 (1981), harta geologică 1:50.000, date vectoriale Corine Land Cover

(utilizate pentru realizarea hărţii utilizării terenului), seturi de date vectoriale generale ale României

(2009) ,date vectoriale referitoarea la siturile de importanţă comunitară de pe site-ul Ministerului Mediului, ortofotoplanul zonei din anul 2005 de la ANCPI.