Norvegia

Date generale.

Suprafața: 324220 km2

Așezare geografică: între latitudinea nordică 57°57’ -71°10’ respectiv longitudinea estica

43°0’-31°10’.

Populație: 4299231 locuitori

Densitatea populației: 14 locuitori/km2

Capitala și orașul cel mai mare: Oslo (473344 locuitori)

Limba oficială: Bokmal (este limba literară, numită și “limba cărții”) și Nynorsk (norvegiana nouă) introdusă la sfârșitul secolului XIX.

Produse importate: produse din industria de mașini, vapoare, vehicule, metale neferoase, fier, oțel, combustibili, textile.

Produse exportate: produse din industria de mașini, metale neferoase mai ales aluminiul, tiței și derivatele ei, gaze naturale, vapoare, produse din industria hârtiei, pește, produse de fier și oțel.

Moneda oficială: coroana norvegiană (1 coroana=100 lire).

Produs intern brut (PIB): 110400 milioane dolari SUA.

Formă de stat: monarhie.

Așezare geografică. Limite și vecini.

Norvegia este un stat din Europa de Nord, care ocupă jumătatea vestică a peninsulei Scandinave, fiind situată între Oceanul Atlantic (Marea Nordului), Oceanul Arctic (Marea Barents și Marea Norvegiei), Federația Rusă, Finlanda și Suedia. Este divizat în 19 districte

(fylke). Orașele principale ale Norvegiei sunt: Oslo (capitală statului), Bergen, Trondheim, Stavanger, Kristiansand, Drammen, Skien, Tromsø și Molde.

Aproape jumătate dintre locuitorii țării locuiesc în sudul îndepărtat, în regiunea din jurul Oslo, capitala. Aproximativ două treimi din Norvegia este muntoasă, iar în largul său este coasta, sculptată de fiorduri glaciare adânci. Cel mai lung este fiordul Sogne, de 203 km.

Cu Marea Barents la nord, Marea Norvegiei și Marea Nordului la vest și Skagerrak (strâmtoarea Skager) la sud, Norvegia are granițe terestre doar la est - cu Suedia, Finlanda și Rusia.

Geologie și vulcanism

Norvegia ocupă o parte din scutul fenoscandian din nordul Europei. Roca de bază extrem de dură, care constă în cea mai mare parte din granit și alte materiale formate prin căldură și presiune, are o vârstă cuprinsă, între 1 și 2 miliarde de ani.

Glaciația și alte forțe au uzat pe suprafață și au creat depozite de gresie, conglomerat și calcar groase cunoscute sub numele de sparagmită. S-au format, de asemenea, numeroase zone extinse numite câmpii penene, al căror relief a fost erodat în mare parte. Resturile acestora. includ Platoul Hardanger - 900 de metri deasupra nivelului mării - cel mai mare platou montan din Europa, acoperind aproximativ 11.900 km pătrați din sudul Norvegiei; și Platoul Finnmark (300 de metri deasupra nivelului mării), care ocupă cea mai mare parte a Finnmark, cel mai nordic și cel mai mare județ din Norvegia. Din Cambrian până în perioada geologică siluriană (aproximativ 540-415 milioane de ani în urmă), cea mai mare parte a zonei a fost sub nivelul mării și a dobândit un strat de șist, calcar, ardezie și conglomerat de la 100 la 160 metri grosime. Procesele de pliere pe Pământ au dat apoi naștere unui sistem montan care este o continuare a centurii orogene caledoniene. Altitudinea Norvegiei are o medie de 500 de metri.

Râurile au dobândit o putere de eroziune .extraordinară. Acestea au săpat chei și canioane. În perioadele repetate de glaciație din Marea Epocă Glaciară a perioadei cuaternare, acțiunea de curățare a ghețarilor care străbăteau văile în formă de V, au creat magnifica formă în U- fiorduri care acum acoperă coasta de vest a Norvegiei.