Orașe Stațiuni

Orase- statiuni

Prezentare generala

In literatura de specialitate , este specificat ca patrimoniul turistic este compus din resurse turistice naturale si antropice, din infrastructura generala si de interes turistic, din suprastructura turistica raspandite in teritoriu in cadrul unor zone, subzone, statiuni si centre turistice. Unitatea de baza in activitatea de turism este statiunea turistica.

Statiunile turistice – sunt localitati sau parti ale unor localitati care dispun de un cadru natural favorabil odihnei, recreearii si activitatilor in aer liber, de factori naturali terapeutici, recunoscuti stiintific, beneficiaza totodata de organizare, constructii, dotari si amenajari urban- edilitare adecvate fiecarui tip de activitate.

Orasele – statiuni - sunt asezari urbane sau zone ale unor asezari urbane in care turismul reprezinta o parte majora a culturii si economiei locale. Acestea cuprind in cadrul lor sau in apropiere una sau mai multe statiuni turistice, desi cele mai multe orase-statiuni si-au castigat acest statut datorita popularitatii in randul turistilor.

Statiunile turistice au aparutpe doua cai, respectiv prin dezvoltarea accentuata a functiei recreative in localitatile turistice si prin construirea unor habitate cu o astfel de functie initial stabilita. Daca in al doilea caz, procesul este relativ simplu, in prima situatie diversitatea creste. Astfel, nu toate localitatile turistice vor genera, prin evolutie statiuni turistice, ci numai cele capabile sa sustina pentru o lunga perioada activitati curative si de recreere de amploare. Renuntarea la functia industriala a unui oras in favoarea celei turistice este o operatie dificila, datorita implicatiilor social-economice ce decurg din aceasta.

Principalele caracteristici ale statiunilor sunt inmagazinate in axarea lor exclusiva pe satisfacerea necesitatilor recreative. Intreaga productie de bunuri din perimetrul asezarii, dar si din ariile limitrofe, este destinata consumului turistic. Infrastructura cuprinde toate elementele indispensabile unui sejur indelungat, incepand cu dotarile pentru agrement si cura si terminand cu unitatile de desrevire multilaterala.

Forta de munca ocupata in sectorul turistic apartine intr-un proces minim asezarii; ea provine din aria de influenta apropiata, practicand navetismul, iar in perioadele de varf se apeleaza la personal din regiuni mai indepartate (cazul statiunilor litorale in perioada estivala).

Scurt istoric al statiunilor turistice

Originea statiuni pot fi urmărita incepand cu cel de-al doila secol î.Hr. la primele bai publice de la Roma. Primele bai erau mici, modeste şi separate pe sexe. În cele din urmă, au devenit mai mari, mai elaborate şi s-au deschis bai pentru bărbaţi şi femei.

Intrarea era de cele mai multe ori libera, dar existau si bai care percepeau o taxa modica de intrare. Aceste bai pot fi considerate precursoarele statiunilor turistice contemporane deoarece toate facilitatile oferite se aflau in amplasamentul lor. Tot in cadrul bailor romane existau biblioteci, taverne, muzee si teatre.

Interesul romanilor pentru baile curative si prezenta lor in cele mai diferite regiuni au dus la aparitia unor adevarate statiuni termale , unele dintre ele renumite pana in zilele noastre: Vichy, Royat, Neris les Bains in Franta, Aachen in Germania, Bath in Anglia, Herculane sau Baile Geoagiu in Romania.

Spre sfarsitul evului mediu reinvie gustul pentru statiunile termale al caror numar incepe sa creasca si devin tot mai frecventate.

Un episod important in evolutia statiunilor turistice il constituie construirea in Anglia a primelor statiuni moderne in secolul al –XVIII-lea. Reprezentative in acest sens sunt statiunile Brighton si Bath, aceasta din urma transformandu-se dintr-o asezare medievala insalubra intr-o statiune termala de lux.

In perioada moderna (sec. al XIX-lea – inceputul sec. XX), ca urmare a dezvoltarii explozive a transporturilor si implicit a infrastructurii, in europa functionau 160 de statiuni turistice axate pe turismul litoral si balnear. De turismul litoral este legat numele unor statiuni ca: Brighton (Anglia), Ostende (Belgia), statiunile de pe Coasta de Azur (Franta), cele de pe riviera italiana (San Remo, Porto Fino).

De asemenea se dezvolta numeroase statiuni balneare: Baden-Baden si Wiesbaden (Germania), Vichy si Luchon (Franta), Spa (Belgia), Karlsbad (Cehia), Ramlosa si San Sebastian (Spania). In Elvetia, in statiunile climaterice deja renumite , incep sa se practice si sporturile de iarna (Davos, Saint Moritz, Montana).

In prezent zonele litorale si statiunile balneare reprezinta principale destinatii turistice, incepand sa se amenajeze si zonele din jurul marilor orase.

Exista o tipologie foarte diversificata a statiunilor turistice determinata de resursele de care dispun acestea si de activitatile care se practicain cardul lor.

Astfel orasele –statiuni ofera o paleta larga de tipuri de turism ce se pot practica alaturi de cel predominat. (De ex.: intr-un oras – statiune montana se practica turismul montan, turismul cultural, turismul de shopping, turismul de afaceri, prin organizarea de diverse conferinte si evenimente, turismul sportiv, etc)

Clasificarea statiunilor turistice

In diferite tari, ca urmare a modului diferit de organizare , au fost adoptate multiple moduri de clasificare a oraselor – statiuni turistice.

Principalele criterii pentru clasificarea statiunilor turistice sunt:

-Importanta statiunii in economia nationala:

-Statiuni turistice de nivel national

-Statiuni turistice de nivel local

-Functia turistica:

-Statiuni balneare

-Statiuni climaterice

-Statiuni balneo-climaterice

-Statiuni turistice de odihna si recreere (montane si litorale)

-Asezarea geografica:

-Statiuni montane

-Statiuni de deal si podis

-Statiuni de campie

-Statiuni litorale

-Marimea statiunii:

-Statiuni turistice mari (peste 10000 locuri in structuri de primire construite)

-Statiuni turistice medii (2000-10000 locuri in structuri de primire construite)

-Statiuni turistice mici ( sub 2000 locuri)

-Sezonalitate:

-Statiuni permanente

-Statiuni sezoniere

Criterii de atestare a statiunilor turistice

Atestarea statiunilor turistice se face de catre Ministerul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism si Profesii Liberale (MIMMCTPL) la solicitarea autoritatilor administratiei publice locale si se aproba prin Hotarare a Guvernului.

Autoritatile administratiei publice locale trebuie sa transmita MIMMCTPL o cerere-tip si documentatia pentru atestarea statiunii, care sa cuprinda monografia turistica, documentatiile privind amenajarea teritoriului si urbanismul, avizate si aprobate, fisa statiunii turistice și studii -documente care să argumenteze atestarea statiunii turistice și a specificului ei determinat de resursele turistice de care dispune.

Criterii minime de atestare a statiunilor turistice

1. amplasarea acestora intr-un cadru natural fara poluanti

2. existenta studiilor si a documentelor care atesta prezenta si valoarea factorilor naturali de cura (ape minerale, namol, lacuri terapeutice, saline, bioclimat) din punct de vedere calitativ si cantitativ;

3. constituirea perimetrelor de protectie ecologica, hidrogeologica si sanitara a factorilor naturali de cura;

4. drum rutier modernizat si marcat cu semne de circulatie;

5. transport in comun intre statiunea turistica si gara sau autogara care o deserveste;

6. asistentă medicală permanentă și mijloc de transport pentru urgențe medicale-național;

7. punct de prim ajutor și mijloc de transport pentru urgențe medicale-local;

8. punct farmaceutic;

9. amenajarea si iluminarea locurilor de promenada;

10. apa curenta, canalizare, energie electrica;

11. număr minim de 500 locuri in statiuni turistice naționale, 100 in statiuni de interese local, în structuri de primire turistică, din care minim 30% să fie clasificate la categoriile de 3-5 stele, cu execpția campingurilor;

12. localitățile sau părțile de localități de pe litoral trebuie să dispună de plajă amenajată, posturile de salvare acvatică-salvamar și posturile de prim ajutor;

13. localitățile montane trebuie să dispună de servicii de salvare montană de tip salavamont;

14. amenajări și dotări pentru relaxare în are liber și plimbări (drumuri pietonale, locuri de promenandă