Organizarea unui Traseu Turistic în Covasna

1. Prezentare orasului Covasna

1.1 Date generale

Orasul Covasna se situeaza în partea estica a judetului Covasna (fostul comitat cu acelasi nume, Covasna), la poalele nordice a muntii Bretcului. Orasul, având asezare centrala în Scaunul Orbai, a avut rol important în viata Scaunului, desi nu a avut nici statut de oras de târg. Din punct de vedere istoric localitatea se poate compara cu comunele mari din apropiere: Ghelinta, Zabala si Zagon. A devenit centrul administrativ al Scaunului Orbai maitârziu; în 1952 a primit statut de oras si în prezent este cea mai importanta statiune balnearadin judet.

Poate cea mai frumoasa descriere a cadrului natural din Covasna provine de la Hankó Vilmos: „O parte a satului se situeaza pe câmpii, cealalta parte este plasata pe muntii acoperiti de paduri. Este o priveliste senzationala care îmbratiseaza veselia câmpiilor si maretia muntilor”.

Orasul si împrejurimile acestuia sunt populate din timpurile cele mai vechi, dovezi pentru aceasta fiind ramasitele cetatii situate în padurea Miske la o distanta de aproximativ doua ore si jumatate de mers, de la oras. Se afirma în mai multe lucrari ca aceasta cetate ar fi fost o cetate dacica. În partea de est a vaii pârâului Miske s-au gasit ramasite de cladiri romane, construite în a treia treime a secolului al II. dupa Hristos (între anii 150- 158). Aceste vestigii sunt importante din punctul de vedere al invadarii romane care a durat putin mai mult de un secol. În teritoriul orasului s-au gasit ramasite de sabii si de topoare de arama. Conform traditiei populare în aceasta zona a Carpatilor Orientali se afla cetatea zânei Ileana Sânzeana - dupa care a fost numit cea mai frumoasa vale, Valea Zânelor.

Covasna este a zona geografica foarte bogata în ape minerale si terapeutice, respectiv în bioxid de carbon. De aici provine si numele localitatii nu întâmplator din cuvântul slav kvasz ceea ce înseamna acru. Prima aparitie documentara a apelor mineralele din Covasna se dateaza din 1567. În 1773 deja se dateaza analiza chimica a izvoarelor, iar în 1818 localitatea apare deja ca statiune balneara. Apele acre sunt folosite cu scop curativ pentru diferite boli (de stomac, sistemului digestiv, probleme renale, etc,), iar sub forma de baie pentru boli cardiace. Pe lista resurselor naturale din Covasna se înscrie si bioxidul de carbon care se foloseste sub forma de tratament de mofeta. Ionizarea aerului din aceste munti este, deasemenea, importanta.

Orasul se compune din doua parti oarecum distincte: Covasna si Voinesti. Fiind în present un cartier rezidential cu aspect rural, sau mai bine-zis cu aspect de oras-gradina, cartierul Voinesti face tranzitia spre Valea Zânelor, zona cu caracter recreativ si curativ-balnear, marcata de prezenta spitalului cardiologic si statia inferioara a Planului Înclinat, monument de istoria industriei de exploatare a lemnului.

Suprafata administrativa a orasului este de 15.800 hectare, din care 796 hectare teren

intravilan. Teritoriul orasului se întinde de la sesul Râului Negru pâna la vârful Lacauti, din Muntii Vrancei (1.777 m). De oras apartine si satul Chiurus, aflat la 2,5 km catre sud.

Teritoriul administrativ al orasului se învecineaza cu cele ale comunelor Comandau la est, Zabala la nord, si Zagon spre sud, Brates la vest. În partea de est zonele paduroase de pe crestele Muntilor Vrancei fac legatura cu teritorii atribuite comunei Gura Teghii din judetul Buzau, si Nereju din judetul Vrancea. Judetul Covasna, care si-a capatat numele dupa orasul

Covasna, s-a înfiintat în urma reorganizarii administrative din 1968. Judetul Covasna a mostenit teritoriul fostului comitat si mai devreme scaun numit Trei Scaune, iar comuna Covasna, atestata documentar în 1548, a fost sediul scaunului Orbai, unul dintre subdiviziunile scaunului Trei Scaune (alaturi de scaunul Kézdi si scaunul Sepsi, toponime pastrate în denumirea municipiului Tg. Secuiesc/Kézdivásárhely si Sf. Gheorghe/Sepsiszentgyörgy).

Asezat în partea estica a judetului Covasna, orasul Covasna este al doilea centru urban din Depresiunea Tg. Secuiesc, aflat la 20 km sud de municipiul Tg. Secuiesc, si la 35 km est de municipiul Sf. Gheorghe, resedinta judetului. Asezarea si-a capatat statutul de oras în 1952,’ datorita mai ales functiilor sale turistice si industriale, având în prezent o populatie de 11530 locuitori (2005).

La Recensamântul populatiei din 2002 orasul a avut 11207 locuitori din care maghiarii au avut o pondere de 66,58 % (7462 locuitori), românii 32,03 % (3590 loc.), iar 1,38 % (155 persoane) fiind de alte nationalitati. Din punct de vedere confesional populatia locala apartine la biserica reformata (5211, 46,49 %), ortodoxa (3224, 28,76 %), romanocatolica (2316, 20,66 %), baptista (67, 0,59 %) si unitariana (47, 0,41 %).

Orasul se afla, ca si celelate asezari mai mari din vecinatate (Zagon, Zabala, Ghelinta, Ojdula) la contactul dintre munte si depresiune, pe conul de dejectie al pârâului ce iese din zona montana. Formatiunile piemontane au facilitat formarea vetrei asezarii, darorita prezentei apelor freatice aproape de suprafata, totodata fiind adapostit de influentele climatic nefavorabile (îngheturile mai frecvente în zonele mai joase ale depresiunii, vânturi puternice (Nemira dinspre nord-est), precum si de inundatii.

Resursele naturale ale depresiunii (soluri relativ fertile) si ale zonei montane (paduri de amestec si rasinoase; piatra pentru constructii) sunt completate în mod fericit de resurse ale subsolului: emanatiile de gaze mofetice si ape minerale folosite pentru tratamente balneare respectiv pentru consum alimentar. Pe baza pasunilor montane, submontane din zona, oieritul si prelucrarea produselor de lactate, si produselor din lâna sunt îndeletniciri traditionale ale oierilor români din Voinesti.