Pădurile de Mangrove

I. Mangrovele – caracteristici generale

Formaţiune arborescentă sau arbustivă tropicală, unică prin localizarea sa ecologică, făcând parte din aceeaşi grupă de formaţiuni cu pădurea densă tropicală umedă, mangrovele (de la ,,mangrova” termen de origine malaeză desemnând vegetaţia forestieră a paletuvierilor şi a asociaţiilor lor) populează ţărmuri mlăştinoase tropicale expuse periodic 24 de ore mareelor. Valurile ce se crează datorită mareelor se lovesc puternic de recifele de corali, de ţărmul insulelor ori de faleze şi spală solul periodic prin apa mării.

Locul cel mai propice pentru dezvoltarea mangrovelor îl constituie estuarele, la locul de vărsare a unor râuri sau fluvii în oceane sau mări. Ele cresc în apele sărate a căror concentraţie se ridică la 35 %0. Se dezvoltă sub formă de hăţişuri dese de arbuşti, uneori sub formă de arbori de 30 m care sunt întotdeauna verzi.

Într-o formă mai simplificată, mangrovele se repartizează în zona intertropicală cuprinsă între Tropicul Racului (în emisfera nordică) şi Tropicul Capricornului (în emisfera sudică), unde temperaturamedie este superioară celei de 16° C. Astfel mangrovele ocupă aproximativ 75 % din spaţiul zonelor tropicale şi subtropicale, întinzându-se pe o suprafaţă de 180000 km² (ceea ce înseamnă 1% din suprafeţele acoperite cu păduri tropicale).

Pe aceste preţioase formaţiuni vegetale îşi pun amprenta şi condiţiile climatice. Acestea joacă un rol fundamental în creşterea şi zonarea fâşiilor de mangrove. De exemplu: radiaţiile solare, cerul înnorat, expotranspiraţia, temperatura, precipitaţiile, toate sunt factori ce influenţează repartiţia mangrovelor. Temperatura joacă, poate rolul cel mai important în distribuirea şi creşterea acestor plante.

Solurile sunt cenuşii, cu drenaj slab, bogate în materii organice şi slab sau deloc aerate. Apa solului este în general salină. Dat fiind faptul că solurile sunt în general saturate cu apă, în perimetrul mangrovelor aerul este încărcat cu un miros greu, determinat de compuşii sulfuroşi eliminaţi în timpul descompunerii anaerobe la care este supusă materia organică din solul lipsit de oxigen. Dacă mangrovele sunt defrişate şi solurile drenate, oxidarea acestor compuşi duce la formarea de soluri acide şi la scurgeri acide în cursurile de apă. PH-ul apelor poate coborî până la 2-3, ceea ce afectează puternic viaţa peştilor şi determină trecerea în stare solvită a unor elemente toxice (metale grele, aluminiu).

Oamenii de ştiinţă susţin faptul că cea mai veche specie de mangrove provine din regiunea indo-malaeziană. Această teorie este susţinută şi de faptul că există mai multe specii de mangrove în această regiune mai mult decât altundeva în lume.

II. Repartiţia pe continente a mangrovelor

După cum am precizat, mangrovele sunt plante care se dezvoltă de-a lungul apelor sărate, atât ape malurile acestora, cât şi în apă. Astfel, putem exemplifica unele locuri, mai evidenţiate, aparţinând acestor mangrove, după continente.

Se deosebesc mangrovele orientale bogate în specii de pe litoralul Oceanului Indian şi de pe litoralul vestic al Oceanului Pacific şi mangrovele occidentale, mai sărace în specii, de pe litoralul celor două Americi şi ale Oceanului Atlantic.