Pânza de Ceahlău

Cel mai larg dezvoltata si cea mai reprezentativa unitate a Dacidelor externe este panza de Ceahlau. Distinsa sub aceasta denumire pe prima editie a Hartii tectonice a Romaniei, panza de Ceahlau corespunde cu ceea ce Bancila a denumit ,,Unitate vest-interna”, iar Filipescu ,,Panza interna superioara”, si partial cu panza de Bratocea. In aceasta regiune apar mai multe unitati tectonice care sariaza succesiv, unele peste altele, de la vest catre est.

Limita interna a panzei de Ceahlau este marcata de incalecarea fie a panzei flisului negru sau de Baraolt, fie cea a panzelor central-est-carpatice. In afloriment, panza de Ceahlau vine in contact direct mai ales cu panza bucovinica. Situatia este numai aparenta, intrucat panza bucovinica a depasit toate celelalte panze central-est carpatice si chiar cea a flisului negru. Relatiile reale se pot examina in partea de nord a Carpatilor Orientali romanesti, in Muntii Maramuresului, unde panza bucovinica fiind erodata se poate observa ca panzele inferioare ei incaleca si ele flisurile panzei de Ceahlau.

In unele locuri contactul tectonic de sariaj ce limiteaza la interior panza de Ceahlau este acoperit fie de depozitele post-panza ale dacidelor mediane (Bucegi si alte mici petice in Valea Moldovei sau Maramures), fie de depozitele tinere ale depresiunilor intramontane sau de produsele arcului vulcanic neogen.

Limita externa a panzei de Ceahlau este de natura tectonica, reprezentata de urma planului ei de sariaj. In cateva locuri(Stanisoara in Muntii Bistritei, Bratocea in Muntii Ciucas), conturul de eroziune al panzei descrie forme sugestive (capete tectonice) pentru caracterul important al sariajului. In Muntii Ciucului sunt deschise de eroziune doua ferestre tectonice (Bancu si Lazaresti) in cuprinsul carora afloreaza depozite ale panzei flisului curbicortical, mai externa.

Elementul caracteristic si comun tuturor subunitatilor (digitatiilor) care au fost distinse in cuprinsul panzei de Ceahlau este flisul de Sinaia, cea mai veche secventa de acest tip cunoscuta in Carpati. Dupa sedimentarea flisului de Sinaia, aria de depunere corespunzatoare panzei de Ceahlau s-a diversificat, in intervalul Barremian-Albian dezvoltandu-se litofaciesuri izocrone si heteroptice, in general caracteristic fiecareia dintre digitatiile panzei. Sub acest aspect, panza de Ceahlau este o panza polifaciala ca si panza de Tarcau in grupa Moldavidelor, de care se deosebeste printr-o structura mai complicata.

Digitatiile panzei de Ceahlau au fost stabilite in partea centrala si sudica a panzei de Ceahlau. Corelarea celor doua sectoare si implicit a digitatiilor stabilite intampina unele dificultati. Trebuie sa retinem existena unei baze ofiolitice clare care, fie nu a fost antrenata, fie a fost laminata. Materialul flisului e dominant terigen si contine si elemente de magmatite bazice ce confera si carcterul pomictic al arenitelor. Totusi, din compararea succesiunilor litostratigrafice si a relatiilor mutuale intre digitatii pe diferite transversale se poate obtine urmatoarea succesiune, de la interior spre exterior: digitatia Ciuc, Bratocea-Durau, Comarnic-Ticos, Bodoc si Bobu.